DATA POSTARII
May 17, 2025
AUTOR
Popasul neașteptat din inima Moraviei
Una dintre cele mai populare rute Germania – România traversează Cehia, mai precis regiunea Moravia. Cel mai mare oraș al regiunii (și al doilea ca mărime din Cehia, după Praga) este Brno, oraș pe care l-am vizitat și tranzitat de câteva ori, însă destul de superficial. La o privire mai atentă, când mă apropiam de Brno acum câțiva ani, văd în depărtare câteva coline cu viță-de-vie, însă atunci nu am făcut legătura. Și, cum se spune… nevoia e mama invenției 
.
De la un tranzit superficial, la o descoperire medievală
Se face că trebuia să merg cu mașina din Germania în România, așa că decid să mă documentez mai atent despre Cehia, Moravia în mod special, și aleg să fac o oprire în Mikulov, aflat foarte aproape de granița cu Austria și Slovacia. Știam că e un orășel destul de mic, cu aproximativ 7.500 de locuitori, deci aveam așteptări destul de modeste (a se vedea experiența cu Zielona Góra, Polonia). Însă, imediat la ieșirea de pe autostrada care leagă Brno de Viena, văd în depărtare un castel impunător și nu mi-a venit să cred că era vorba chiar despre Mikulov.
Un orășel medieval vechi din secolul al XII-lea, bogat în istorie și cu reputația de a fi – bineînțeles – „Orașul Vinului” al Cehiei.
96% din vinul Cehiei vine de aici
Cum spuneam mai devreme, Mikulov este poziționat în sudul Moraviei, regiune care contribuie cu peste 96% la producția totală de vinuri a Cehiei. Da… 96%… dintr-un total de 17.198 ha. (Ca să vă faceți o imagine și mai clară, România are undeva la 187.000 ha de viță-de-vie, fiind pe locul 6 în Europa… că nu folosim toată suprafața asta e altă poveste.) Înțeleg acum importanța și faima orașului, însă mai mult pentru cunoscători, deoarece, să fim sinceri, Cehia este recunoscută pe plan internațional pentru multe altele, dar vinul nu intră în top, din păcate (aceeași situație ca în Polonia).
Mikulov dă numele subregiunii – Mikulovská – și reprezintă 25% din totalul suprafeței viticole a Moraviei. Predomină, bineînțeles, vinurile albe – din cauza temperaturilor mai scăzute – cu soiuri autohtone, dar și internaționale:
- Pálava – numit după dealul celebru din zonă, fiind o încrucișare între Gewürztraminer și Müller-Thurgau.
- Ryzlink Vlašský – în ciuda denumirii, această varietate nu are nicio legătură genetică cu faimosul Riesling (german). Este cel mai plantat soi din subregiune și se comportă excepțional pe solurile calcaroase, fiind extrem de versatil (îmi permit să spun că poate aduce cu un Chenin Blanc). Domină preponderent notele florale și de fructe verzi, iar în funcție de diverși factori (coacere, maturare etc.) poate dezvolta și arome de fructe tropicale și nuci. (notă: același soi l-am regăsit și când am vizitat regiunea Balatonfüred în Ungaria, unde este cunoscut sub numele de Olaszriesling.)
- Sylvaner – aici am testat pentru prima dată soiul și probabil că nu îl voi uita vreodată. Așa cum Cosmin leagă anumite note de amintiri din copilărie, am trăit și eu un sentiment similar. La prima înghițitură, eram transportată în Marpod, județul Sibiu, în grădina bunicului meu, culegând agrișe verzi. Aciditate ridicată, dar echilibrată și foarte proaspătă.
Ca soiuri internaționale (dar netestate de noi), se mai cultivă Chardonnay, Pinot Blanc, Gewürztraminer, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, iar ca roșii: Frankovka (aka Blaufränkisch), Zweigeltrebe, Merlot, Cabernet Moravia, Pinot Noir, André, St. Laurent – însă în cantități destul de mici.
Unde bem un pahar?
În ciuda numărului mic de locuitori, Mikulov excelează la capitolul winebar-uri. Nu le-am vizitat pe toate (deși ar fi fost tare fain , dar eu am numărat cel puțin 15… literalmente, la fiecare două minute dădeai peste un winebar. Cele mai de top care ne-au rămas nouă în memorie:
- Vinotéka Mikulov – design, varietate și ambianță 10/10 – de notat că aici am reușit să testăm cele mai multe variante de Ryzlink Vlašský, asta datorită faptului că au trei frigidere (alb, rosé/spumante, roșu) pe sistem de cartelă și plătești cât consumi. E un fel de terasă afară – două mese cu scaune de bar – dar mai mult se servește înăuntru. Tare ne-a plăcut…
- Vinotéka Volařík – ședere scurtă, dar am observat la fel de multă varietate și aici am testat un Merlot din 2018 cu taninuri destul de moi și cu note de ciocolată neagră și prune. Destul de neobișnuit, aș putea spune, dar foarte special. Se servește și înăuntru, și afară pe terasă, însă sunt puține mese.
- Amicii Miei – atmosferă 12/10 – mi-a plăcut cel mai mult. O „ea” care se ocupa de aprovizionare și comenzi și un „el” care se ocupa de entertainment
, foarte prietenoși și care interacționau cu toată lumea. Muzică: bineînțeles, italiană. Aici am testat acel Sylvaner. (Notă: se poate plăti doar cash în coroane… însă eu am negociat în euro, pentru că altceva n-aveam a mine.
File de istorie: Castelul
Am avut ocazia să vizităm și puțin din castel, piața lor „mare” și o podgorie din apropiere ale cărei vinuri le-am testat și care ne-au picat cu tronc. Aflasem de la recepționerul hotelului (verificat ulterior online) că orășelul are o puternică comunitate evreiască și că două familii au protejat orașul încă din secolul al XIII-lea, respectiv familiile Liechtenstein și Dietrichstein. Începând cu secolul al XV-lea, Mikulov devine capitala neoficială a Moraviei, tocmai datorită influenței acestor comunități și sediu al rabinatului regional.
Castelul, o bijuterie în stil baroc, ridicată la sfârșitul secolului al XIII-lea și care a fost în proprietatea ambelor familii. L-am vizitat doar pe exterior, din rațiuni de timp (am ajuns după ora 17:00), dar chiar mi-ar fi plăcut să vizitez și muzeul din interior și grădina botanică. Din câte am înțeles, castelul a ars de două ori, însă cel mai puternic incendiu a fost în 1945, cauzat de armata germană care încerca să se retragă din calea armatei roșii.
Cazări
Hotelul ales inițial – Tanzberg – un wine hotel amplasat în fostul cartier evreiesc al Mikulovului – de fapt chiar lângă sinagoga veche din 1550 – s-a dovedit a fi cea mai bună alegere. Spun inițial pentru că au fost 2 vizite scurte în Mikulov.
Prețurile au fost ok – 70 eur/noapte cu mic dejun și parcare inclusă. Și deși pereții sunt destul de subțiri, cu niște dopuri de urechi rezolvi problema nota: servesc mimosas la micul dejun
.
În a 2-a vizită am ales Hotel Radost, la fel de central și preț asemănător însă am plătit parcarea (aflată lângă hotel). Aici a fost extrem de nou tot, foarte curat însă frigiderul de vinuri din cameră deloc silențios așa că i-am curmat electricitatea în cursul nopții. Mic dejun basic și check-in în sistem de apart-hotel.
Food
Am testat mai multe restaurante în ambele vizite din zona centrală însă nimic impresionant deci nu le voi menționa.
Unde voiam de fapt să ajungem era un restaurant bistro pe lista Gault & Millau însă era fully booked și nu aveam rezervare.
La final am decis să vizităm podgoria Mikrosvin, aflată la 10 min de mers cu mașina de Mikulov, la baza celebrei coline “Pálava”.
De ce Mikrosvin? Pentru că e una dintre cele mai premiate podgorii din Moravia și mi-a plăcut mult unul din rieslingurile valah (sau „valssky” – probabil Riesling Vlašský/Welschriesling) pe care le testasem înainte cu o seară.
Vinurile Mikrosvin sunt vinuri puternice și corpolente, un amalgam de minerale și condiment (pare un amalgam destul de interesant nu? Asta fiindcă strugurii sunt culeși târziu, cel mai des afectați chiar și de botrytis) iar solul e dominat de prezența calciului în cantități destul de mari – de aici note de pudră de cretă.
Mikrosvin oferă degustări în cramă din Dolní Dunajovice dar recomand să verificați online programul înainte de a merge.
)Am mai reveni: Da! În special în timpul festivalului Palava Vine Harvest organizat în a 2-a săptămână din septembrie a fiecărui an.
