Nu spunem care, dar 50% din vinovidivici e de loc din Bistrița

Povestind „amintiri din copilărie” din Lechința, Batoș și aventurile cu bicicleta (mai mult sau mai puțin întreaga) pe Dealurile Jelnei, iată cum am ajuns în sfârșit să descoperim vinurile de Bistrița.

A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ…

De unde până unde „Burgundia de România”?
Știm că românilor le place comparația cu locuri și obiective franțuzești dar de data asta vă garantăm că e mai mult decât atât.
Pe lângă localizarea pe aceeași latitudine nordică cu zona premium de vinuri din Franța „Bourgogne” aka Burgundia în română, Bistrița este una dintre cele mai vechi zone viticole din România care produce – cel mai probabil – cele mai corecte vinuri albe seci mono varietale din țară. (I kid you not )
Am spus vechi și nu celebre deoarece zona nu este din păcate exploatată la justa valoare, podgoriile existente sunt de tip boutique, deci dimensiuni mici și volume care se vând de regulă domestic și în magazine de specialitate.
Revenind la vechi, ne gândim perioada dinaintea cuceririlor romane și anume – perioada dacilor, aceștia fiind cei care cultivau primele soiuri de struguri în zonă.
Tradiția e continuată de romani și câteva secole mai târziu, sașii transilvăneni – originari din zonele Mosel și Rin ale Germaniei (ce coincidență nu? ) colonizează Transilvania la invitația regalității maghiare și bineînțeles că aduc cu ei nu doar soiuri nobile de struguri dar și expertiza.

Practic grație sașilor, zona dintre Mureș, Alba, Sibiu și Bistrița devine oficial „Weinland” ul Transilvaniei și începe să exporte către curțile regale din Europa.
Iar derulăm mai departe firul poveștii, ajungem în perioada phylloxerei, a războaielor mondiale și a comunismului și cred că vă imaginați ce s-a întâmplat.
Suprafața viticolă actuală este una dintre cele mai mici din țară (din nou și din păcate) având undeva la max 700ha (comparativ cu cele 14000ha din Dealu Mare)

Pe scurt: Deși cu o suprafață relativ mică Bistrița – sau mai exact Lechința AOC – împrumută knowhow și tehnici de viticultură din cele mai renumite regiuni viticole ale Europei iar ceea ce vedem și degustăm astăzi, este moștenirea multor generații de meșteșug și tradiție.

CLIMĂ ȘI SOL

Așa cum v‑am obișnuit până acum, musai să ne uităm la factorii climatici și geologici ca să înțelegem personalitatea vinurilor. Cum să vă spun… e frig! Este un microclimat ideal pt vinuri energice și „crocante”, fiind predominat de dimineți răcoroase cu ceață și amiezi senine și calde. Minunat pt vinuri albe (plantate în proporție de 80%) care necesită o coacere lentă și care își mențin o super aciditate. Revenim la comparația cu Burgundia și găsim sol similar de tip lutos‑argilos, ceea ce dă mineralitatea caracteristică vinurilor de Lechința.

SOIURI

Vor domina soiuri de tip Sauvignon Blanc, Chardonnay, Riesling, Muscat, Fetească Albă & Regală, Pinot Grigio și Traminer, iar dacă vorbim despre roșii, delicatul Pinot Noir adoră răcoarea și solurile minerale – deci perfect fit. Curios, am mai găsit și alte soiuri cultivate precum Neuburger, Merlot și Fetească Neagră (spre șocul meu )

DEGUSTĂRI

Dacă nu sunteți la primul articol, veți ști că din experiențele noastre, cam peste tot a trebuit să rezervăm cu ceva timp în avans și planificat. Ei bine, de data asta, deși foarte spontani (făcusem rezervările cu 2 zile înainte), am avut parte de cele mai frumoase surprize și de cele mai calde primiri pe care le‑am avut vreodată .

Începem cu LECHBURG.

Înarmată cu răbdare și cu așteptări destul de reduse (asta datorită experiențelor trecute) sun la nr de pe site să încerc să fac o rezervare pt o degustare. Nu doar că au răspuns pe loc, dar au fost atât de deschiși să ne primească și chiar s-au oferit să ne prezinte crama. Iar când ne-au întrebat dacă vrem să vizităm și via… m-am topit pe loc Ajungem dis-de-dimineață la Lechburg, cramă aflată în comuna Lechința – știută și ca „Lechnitz” auf Deutsch sau „Szászlekence” pe maghiară , în regiunea AOC cu același nume, cocoțată în vârful unui deal pe fundația unei foste crame din perioada ceaușistă. Așa cum menționam pe Instagram (→ Lechburg Lechința) la Lechburg, soiuri franțuzești, nemțești, austriece și italienești vorbesc fluent limba română… cu accent de Bistrița dar și de Italia Aflăm că Lechburg ia naștere oficial în 2015 și este condusă de 2 frați originari din nordul Italiei, experimentați și pasionați în arta vinului și dornici de a pune în valoare terroirul românesc prin practici prietenoase cu mediul (prima podgorie organică din Transilvania ), tradiții săsești dar și prin tehnologii de ultimă generație.

Deși încadrată în categoria de cramă boutique, Lechburg ne surprinde cu 70 ha de vie relativ tânără, dispersate în amfiteatrul Lechinței, suprafață similară cu „vecinii” de la Liliac. Suntem primiți „ardelenește” cu brânzeturi locale, pâine de casă și salam de mistreț și testăm așa:

• Il Frizzante – un proaspăt Chardonnay cu perlaj delicat și note de mere golden și flori de salcâm, mi-nu-nat pt vară pe lângă niște fructe de mare.
• Pinot Grigio – rămas cu senzația că era bijuteria cea mai de preț a podgoriei (având în vedere pedigree-ul italienesc) și pe bună dreptate, cu note vibrante de citrice, mere și pere și cu o ușoară salinitate.
• Sauvignon Blanc – mai parfumat decât mă așteptam, cu note de piersică și soc.
• Neuburger – un soi de care auzisem dar netestat până acum și radical diferit față de soiurile anterioare, mai corpolent și cu un buchet tropical.
• Gewurztraminer – eram certată cu Traminerul (așa cum eram și cu variantele inițiale de Riesling la început) dar mărturisesc că am găsit un partener perfect pt preparate asiatice… mieros și condimentat dar totuși suficient de acid.

Plecăm încărcați cu „bunătăți” și cu dorința clară de a reveni la Lechința, și ne îndreptăm spre…

ZAIG & ENGELHARDT (a se pronunța Țaig )

Aceeași surpriză foarte plăcută și la Zaig – cu un singur telefon a fost suficient să facem o rezervare și să primim instrucțiuni cum și unde să ajungem.
Dintre toate degustările avute (și au fost până acum câteva ) nu cred că am fost primiți undeva așa cum ne‑au așteptat cei de la Lechburg și Zaig.
La început visam la degustări elaborate, eram însetați să înțelegem diferențele de arome, să mușcăm din „terroir”, nu alta… ei bine, la Zaig am avut parte de mai mult decât o degustare – a fost un fel de „behind the scenes” sau „crash course”.
Am fost privilegiați să avem cea mai cool degustare verticală: am testat Sauvignon Blanc recoltă 2025 din Ziua 1 de cules (explozie de prospețime, fructe verzi și note minerale), apoi Ziua 2 cu note mult mai echilibrate de flori de pajiște, mere, agrișe, flori de tei și salcâm, iar în ziua 3 deja se simțea temperatura în pahar.
Aflăm că e o practică destul de des întâlnită ca aceste loturi culese în zile diferite să fie mixate pt a obține un vin echilibrat.
Apoi am testat un SB de 2024 cu note de iarbă proaspăt tăiată, măr verde necopt, agrișe din nou, lămâie și flori albe.
Se spune că dacă vrei să simți cu adevărat terroirul unui vin, cel mai bine e să alegi un Sauvignon Blanc.
Soiul e recunoscut ca fiind un soi de tip oglindă, pt că redă perfect trăsăturile solului, climatului și ale zonei per ansamblu.

Experiența m‑a super ajutat deoarece fix în acea perioadă învățam despre metodele de vinificație și blending în Cursul de WSET3

Am continuat cu vestitul Chardonnay (motivul secret pt care am și venit), descoperit accidental acum 1 an, un deliciu de vin cu note de coajă de lime, mere verzi, pere și flori de salcâm.
Atât SB cât și Chardonnay mi s‑au părut vinuri „corect” realizate, cu coloană vertebrală, într‑un stil simplu dar fenomenal de elegante și echilibrate.
După degustare am mers să vizităm și magazinul lor aflat la vreo 5 min de mers cu mașina, apoi am cutreierat veseli podgoriile din apropiere la îndrumarea Dnei Elena.
Ce m‑a frapat a fost lipsa unui curs de apă sau lac… cumva am rămas fixată pe ideea că ar trebui să fie în preajmă, dar pare că nu.

Podgoria de aprox. 13 ha este în jurul comunei Teaca (sau Tekendorf ) și se axează mai mult pe soiuri albe, însă am testat și 2 rosé‑uri din Pinot Noir și Fetească Neagră – ambele de un roz somon de vis, cu note de frăguțe și măceșe, și un Merlot care trebuie să recunosc că m‑a surprins să îl găsesc în sortiment.
Deși crama are doar 13 anișori, tradițiile de secole împrumutate de la sași și vițele nobile de peste 100 de ani fac ca Zaig să îmbine armonios trecutul cu practicile viticole moderne.

JELNA

Ultima oprire, la o aruncătură de băț de orașul Bistrița. Atât de aproape încât puteți ajunge cu taxi sau Uber
Aici nu ne‑am lipit de o degustare „à la carte” deoarece era duminică și aveau un eveniment, însă am reușit să ne strecurăm în restaurant și să degustăm un pahar de SB.

De remarcat că, spre deosebire de Lechburg și Zaig, Jelna vine cu posibilități de cazare într‑un mare stil: hotel cu spa de 4*, restaurant și locuri de joacă.
Crama este undeva între cele 2 de mai sus, cu 26 ha de viță‑de‑vie; domină soiurile albe, plantate în mare majoritate pe dealuri și coline cu o înclinație sudică de max. 500 m – ideale pt a capta cât mai mult soare.

SB‑ul de Jelna mi‑a dat un vibe aromatic ca de un „feinherb”, posibil să mă înșel… dar am găsit arome de soc și tei, mere verzi, pere și piersică.

Suntem înnebuniți după o comoari ascunse asa ca … va urma