CRAMA LACERTA
…sau cum a început totul
DATA POSTARII
March 28, 2025
AUTOR
1an și un pic de la Covid, carantina ridicată, dar totuși suficient de restricționați din punct de vedere al călătoriilor în afara țării (și, ce-i drept, încă puțin panicați).
Drept urmare, ne-am văzut nevoiți să ne orientăm „domestic” pentru mini-vacanța de 1 Mai.
Alegem nu munte, nu mare, ci una dintre cele mai celebre și însorite zone viticole din România, și anume: Valea Prahovei – Dealu Mare. Planul nostru era să urmărim cât mai mult „Drumul Vinului“, lung de 60 km și doldora cu mii de hectare de viță de vie (14.500 ha, mai exact) și crame celebre.
Prima alegere a fost LacertA, subiectivă de altfel, deoarece erau vinurile care nu lipseau niciodată de la mesele de sărbătoare. Pe acea vreme, nu știam noi mare lucru, însă vinurile LacertA erau vinuri „bogate”, etalate și savurate de noi doar în momente speciale.
Înainte cu câteva săptămâni de plecare, începem să ne documentăm și constatăm cu dezamăgire că LacertA nu oferă cazare on-site, ci doar tur în cramă și pachete de degustare. Hmmm… dificil cu degustarea, având în vedere că unul dintre noi trebuia să conducă. Cercetăm zona – Booking, Airbnb, Google Maps… nimic.
Mă decid să trimit un email celor de la LacertA și primesc ulterior recomandări de cazare din partea lor, însă nu în cramă, ci la o distanță de 8 km, respectiv 21 km de cramă.
Ambele cazări păreau a fi cele mai potrivite, însă tot nu ofereau transport până și de la cramă.
(UPDATE 2025: acum, din fericire, situația s-a schimbat, iar LacertA a creat LacertA Retreat – 3 căsuțe în stil scandinav în mijlocul podgoriei 
).
Soluția noastră de atunci: enter the driver on-duty și o cazare în apropiere.
Zis și făcut!
Rezervăm via Booking.com „Casa Seciu”, care aparent era un hotel și centru de evenimente (care mai de care, veți vedea mai târziu ), construit pe locul unei vechi crame ce aparținuse boierului Rațiu. Preț decent, disponibil pentru 6 persoane (eram 3 cupluri), relativ aproape de LacertA (50 km).
După un drum de vreo 5 ore din Sibiu, zărim Casa Seciu… cu o superbă panoramă asupra Ploieștiului (dar și a sondelor de gaz), însă vița de vie ce odată îmbrăca dealul pe care era amplasat hotelul părea, din păcate, abandonată.Am încercat să aflăm motivele delăsării, însă personalul nu a reușit să ne lămurească.
Prima impresie ok: încăperi în stil rustic, multe sculpturi în lemn, exponate de trofee și blănuri – un sentiment foarte „cinegetic”.
Nu zăbovim mult, deoarece ne grăbeam să prindem degustarea de la LacertA.
Parcurgem încă un segment din drumul vinului , foarte discret semnalizat , însă bucuroși că reușim să vedem pentru prima dată Valea Călugărească (loc de baștină pentru unii membri ai comitetului ), dar și Conacul Matac, o bijuterie de peste 100 de ani, aflată pe o fostă moșie cantacuzină, însă și de data aceasta – o ruină.
Conacul a fost folosit în anii ’60 ca loc de filmare pentru două filme românești celebre („Secretul lui Bachus” și „Colierul de Turcoaze”) și devine și mai celebru pentru degustările de vin organizate de Ceaușescu pentru oaspeți precum Richard Nixon și Fidel Castro.
Imediat după Mizil, facem stânga și ne trezim în județul Buzău. Deși inițial puteam să jurăm că am greșit drumul, vedem în depărtare podgoria LacertA cu impunătorul conac Dorobanțu (ulterior aflăm că fusese construit în 1901 și renovat în 2005).
Parcăm și constatăm că nu suntem singurii cu astfel de idei „inedite” de mini-vacanță de 1 Mai, deci o atmosferă destul de animată.
Deși acum, cu multe crame vizitate la activ, rămân la prima impresie după turul ghidat în crama LacertA: extrem de bine organizat, foarte curat și bine întreținut, nu mă miră absolut deloc patronajul Austriac al cramei, dar totuși modern și cu tehnologie „state of the art”.
Aflăm multe detalii în ceea ce privește etapele producției de vinuri, capacitatea cramei, dar rămânem cu esența, și anume:
- numele podgoriei: „LacertA” din limba latină, însemnând șopârlă mică
… de ce? Pentru că, aparent, pământul ideal pentru struguri este recunoscut după prezența acestor viețuitoare care aleargă peste tot în vie (de aici și logo-ul LacertA). - locația: de-a lungul paralelei 45 -> ideală pentru creșterea viței de vie (notă: regiunile aflate între 30-50° latitudine în emisferele nordică și sudică sunt incluse în celebra „wine belt” – centura vinului, oferind condiții perfecte pentru cultivarea viței de vie, ex. Bordeaux, Piemonte etc.).
- sortimente: 6 roșii (Cabernet Sauvignon, Syrah, Pinot Noir, Merlot, Burgund Royal, Fetească Neagră) și 6 albe (Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Rheinriesling, Muscat Ottonel, Chardonnay, Fetească Albă).
- calitate: premium… și nu numai… spuneam mai devreme că vinurile LacertA pentru noi erau vinuri de „etalat“, și pe bună dreptate, fiind vinuri premiate și recunoscute internațional (ce aflăm ca „fun fact” este faptul că LacertA produce și game mai puțin premium pentru uz comun prin gama Cameleon, de regulă cupaje calibrate atent de oenologi austrieci și români din diverse soiuri și ani de recoltă).
… de ce? Pentru că, aparent, pământul ideal pentru struguri este recunoscut după prezența acestor viețuitoare care aleargă peste tot în vie (de aici și logo-ul LacertA).Începem degustarea 
, iar amintirea cea mai cea este apariția (și refuzul de a folosi) scuipătoarea de vinuri.
În engleză „spittoon”, acest recipient util, dacă nu chiar obligatoriu în degustările de vinuri, s-a dovedit a fi subiect de glume, miștouri, dume chiar și până acum, pentru că la masa noastră această scuipătoare era vesnic goală (băieții se asigurau de asta ).
Am plecat toți foarte veseli de la LacertA, recunoscători ghidului pentru poveștile din vie, experienței, dar mai ales „șoferului de sacrificiu”.
Povestea nu se termină aici, dar continuă cu memorabila seară (noapte sau chiar dimineață) la Casa Seciu. Menționam mai sus de evenimentele organizate de ei, iar comitetul nostru a fost martorul unui astfel de bairam, deoarece se pare că una din camerele noastre avea acces direct la scenă (VIP).
Nu era foarte clar ce fel de eveniment era, dar având în vedere organizarea, muzica (predominant manele) și urările oaspeților, am mers toți în mod unanim pe „majorat”.
După o „noapte furtunoasă” ajungem la micul dejun, pe care, din nou, îl voi reține pentru totdeauna, deoarece acolo am mâncat pentru prima dată ouă fierte, dar nu orice fel de ouă – ouă servite direct decojite. Da… mixed feelings… a fost o experiență.
Stați aproape pentru mai multe aventuri pe „Drumul Vinului”!
Info:
Drumurile Vinului sunt rute turistice special create pentru a te purta prin inima zonelor viticole și istorice ale României. Aceste drumuri îți oferă oportunitatea de a descoperi peisaje pitorești, de a vizita crame renumite și de a degusta vinuri locale, totul într-un cadru plin de istorie și tradiție.
