CRAMA LILIAC
…sau cea mai cool experiență (în) vie
DATA POSTĂRII
Mai 25, 2025
AUTOR
Să-i spunem confort, dar deși visam să ajung de câțiva ani în podgoria Liliac, nu reușeam nicicum să ne aventurăm 3 ore pe drum. Dar într-o zi de sărbătoare – chiar Vinerea Mare – apare ocazia de a merge în Bistrița. Și fiindcă nu voiam să ne petrecem 4 – 5 ore în mașină (dus-întors Sibiu-Bistrița), ne-am decis să ne încercăm norocul și să oprim o noapte în Batoș, județul Mureș.
Cum spuneam, dădeam târcoale site-ului Liliac de ceva vreme și știam că aveau o cazare foarte specială, direct în podgorie. M-am bucurat că puteam face rezervarea direct de pe site și am ales pachetul de degustare a 6 vinuri, plus cină, mic dejun și cazare pentru o noapte pentru 2 persoane.
Mă bucurasem prea devreme, aparent, deoarece mă așteptam la o confirmare pe email după ce am făcut rezervarea, confirmare care nu a venit. După o săptămână, m-am decis să scriu un email pe adresa de office și mi s-a răspuns aproape pe loc că, din păcate, emailul meu ajunsese în spam, însă rezervarea era confirmată (aviz amatorilor: verificați după rezervare printr-un email sau telefon ca să fiți siguri… eu făcusem rezervarea cu 3 săptămâni înainte).
P.S. Comunicarea pe email și la telefon s-a intensificat cu câteva zile înainte de plecare, noi încercând să aflăm ora de check-in și dacă reușim să ne lipim și de un tur ghidat al cramei/podgoriei – din păcate, era nevoie de minimum 12 persoane și nu ne încadram (inițial 
).
Vinerea mare: spre Liliac Lodge!
Făcusem 3 ore din Sibiu, drum relativ ușor, un mix de autostradă și sate, și ajungem în Batoș, jud. Mureș, unde găsim atât Wineshop-ul și Crama (str. Principală nr. 41), cât și cazarea – Liliac Lodge (la maxim 2 km pe drum pietruit de wineshop).
Peisajul spre lodge e absolut superb, cu viță-de-vie pe toate colinele din preajma satului (aflăm că Liliac are actualmente două podgorii aflate pe dealuri diferite, la o distanță de aproximativ 30 km între ele: Batoș și Lechința), iar cabana, aflată la cea mai mare înălțime a podgoriei Batoș, o zărești inevitabil de departe.
Câteva cuvinte despre Liliac Lodge, care arată într-un mare stil. O construcție ingenioasă, cu un design minimalist, însă extrem de cozy, cu o singură cameră dublă (Atenție! – da, ați citit bine… o singură cameră, ceea ce face experiența și mai intimă și exclusivistă), o sală de degustare pentru aproximativ 20 de persoane și o terasă. Bineînțeles că am întrebat de ce doar o cameră… iar gazda noastră – Tünde Pappai, Managerul Turistic al cramei – ne-a povestit despre istoria cramei, dar și despre planurile de viitor. Se dorește extinderea capacității de cazare, potențial și cerere există, însă nu se știa exact de când anume.
Tünde ne face turul locației după ce ne-am instalat, apoi începem degustarea celor 6 vinuri.
Zona Transilvaniei e foarte recunoscută pentru vinuri albe datorită microclimatului specific (diferențe mari de temperatură noapte/zi, vânt, ceață, în special la final de vară, etc.), și asta m-a determinat să aleg pachetul cu 6 vinuri axate mai mult pe vinurile albe și nu pachetul Private Selection, care menționa soiuri roșii precum Pinot Noir, Fetească Neagră, dar și Orange Wine și un spumant. Mă gândesc – greșit… – că nu pot să risc cu cele roșii, având în vedere specificul, dar, Doamne, ce m-am înșelat! Cu bunăvoința lui Tünde, am testat Pinot Noir-ul de la Liliac, care m-a surprins atât de mult încât am plecat cu 2 sticle din wineshop 
.
Dar înapoi la degustarea noastră… Tünde ne povestește despre istoria cramei, aflată sub „tutelă” austriacă din 2010 (precum și LacertA, dacă vă amintiți… stilul și amprenta le recunoaștem din nou în organizarea cramei, curățenia exemplară, totul ordonat și atent aranjat), cu un proprietar arhitect pasionat de vin și arta frumosului (tot el vine cu ideea lodge-ului, designul îi aparține în întregime), dar și de a păstra tradiția vinului transilvănean. Dacă Lacerta avea șopârla ca simbol al cramei, podgoria Liliac are, bineînțeles, liliacul – văzut ca protector al viei.
Ce m-a impresionat a fost prospețimea și lejeritatea Feteascăi Albe (perfectă pentru serile de vară), ambele variante de Sauvignon Blanc – testasem atât cel din varianta standard, cât și cel din Private Selection… iar ultimul a fost proba pentru un blind tasting (nu era inclus în pachet, însă Tünde a vrut să ne testeze 
) cu un buchet excepțional, un vin foarte complex ce a dezvoltat note exotice de ananas și mango… radical diferit de orice îmi imaginam și mă așteptam de la un SB de Transilvania Private Selection Sauvignon Blanc (o sticlă luăm ca amintire ). Alte surprize: rosé-ul de la Liliac… cel mai masculin și „serios” rosé testat vreodată de mine, cu note de căpșună necoaptă și rodie, însă extrem de elegant (aflu că fusese „ajutat” cromatic de un plus de Cabernet pentru acea nuanță de rosé somon), însă surpriza surprizelor a fost, de departe, Pinot Noir – colecția privată. Pinot Noir e un strugure tare dificil și pretențios, predispus la boli și care are nevoie de atenție – poate și de aici reținerea mea vis-a-vis de soiurile roșii crescute în Transilvania cea „predominant” albă… but boy, was I wrong… un vin de savurat, cu note de rodie,cafea, petale de trandafir și ciocolată extrem de catifelat, care s-a împrietenit perfect cu hribii de pădure pe care i-am servit la cină: Pinot Noir Private Selection.
Am testat la final și un icewine vis-paradis, la care, de data aceasta, Cosmin a identificat fără drept de apel notele principale de gutui și caise coapte (grație pedigree-ului de Valea Călugărească & Lechința… cine știe, știe ) Transylvanian Ice Wine.
După festin și după ce gazdele ne-au înmânat cheile cabanei 
️, am rămas singuri și am decis să facem o plimbare prin vie – deși era încă în stare de „somnolență” (nu noi, ci vița-de-vie 
…), ne-am bucurat de copacii în floare și de păpădii. Întorși la cabană, am continuat seara cu „leftovers” și am ajuns amândoi la concluzia că trebuie neapărat repetată experiența.
Dimineața ne-am trezit pe ciripit de păsărele, am făcut o plimbare prin iarba plină de rouă, am admirat din nou colinele învăluite în ceața specifică zonei și ne-am băut cafeaua în tihnă. Și fiindcă eu m-am smiorcăit sugestiv că am fi vrut și un tur al cramei, Tünde a fost gazda perfectă și ne-a deschis pentru câteva minute wineshop-ul și crama, pentru a vedea îndeaproape cum se colectează și procesează strugurii din Lechința și Batoș, desciorchinătorul, tancurile de oțel pentru fermentare, controlate atent din punct de vedere al temperaturii, și partea mea preferată – baricarea. Constatăm pozitiv că Liliac folosește doar stejar transilvănean de la Tonnellerie Vlad, cu prăjire medie și puternică (cu precădere pentru soiurile roșii).
