SETUBAL & EVORA
Iunie 2024
DATA POSTĂRII
Iunie 05, 2025
AUTOR
Mai precis, când toată lumea merge în nord (Douro/Porto), noi mergem spre zona central-sudică , iar „vinovat” pentru asta este unul dintre vinurile preferate de Cosmin, produs de către una dintre cramele pe care am și reușit să le vizităm, și anume: Casa Ermelinda Freitas.

Casa Ermelinda Freitas – Fat Baron
Cum au început pregatirile pentru Portugalia?
Păi… din timp , ca aproape toate călătoriile și excursiile noastre, deoarece am realizat de-a lungul timpului că, dacă nu căutăm și nu rezervăm din timp (4-6 luni în avans), riscăm să rămânem fără cazările faine sau le luăm în final, dar la prețuri exorbitante.
Așa că am rezervat din decembrie biletele de avion spre Lisabona, iar apoi, în ianuarie, am început „săpăturile“ după cazări.
De regulă, evităm hotelurile de lanț sau renumite și mergem fie pe apartamente, aparthoteluri (dacă suntem în orașe și vrem o experiență mai „urbană”), fie pe agropensiuni, relais de tip boutique sau chiar ferme (dacă vrem să explorăm împrejurimile), practic cazări care oferă experiențe cât mai inedite și care te conectează cu locul.
Facem o combinație: am ales să stăm 2 zile în Lisabona (pentru că… mâncare și istorie), 2 zile în peninsula Setúbal (degustări de vinuri) și 2 zile în Comporta (la ocean).
Ne concentrăm acum pe Setúbal, deoarece aici am descoperit cu adevărat ce înseamnă vinurile din Alentejo (a nu se confunda Alentejo cu Alvarinho..asa cum a gafat-o subsemnata intr-un wine bar din Lisabona).
- Alentejo în traducere liberă, înseamnă regiunea de dincolo de (râul) Tejo și acoperă aproximativ o treime din Portugalia. Are o gamă incredibil de variată de soluri, de la argilă, nisip, lut, șist, marmură și granit, dar și mai interesant este relieful. Imaginați-vă munți, dealuri, păduri de stejar, dune de nisip, livezi de măslini, apoi mlaștini și estuare și, în final, podgorii de viță-de-vie… nu cred că am văzut până acum un astfel de amalgam. Și asta vom descoperi și în vinurile lor.
- Alvarinho (sau Albariño în Spania) este un vin alb, de regulă sec, originar din nordul Peninsulei Iberice și este acel vin proaspăt și efervescent… un „superstar” care dă naștere celebrului Vinho Verde, care se combină perfect cu orice vine din mare.
…ah, și încă ceva de reținut: Alentejo se folosește pentru vinurile clasificate DOC, iar Alentejano pentru vinurile regionale.
Prima oprire: Setúbal
Am închiriat o mașină din Lisabona și am făcut undeva la 1 oră până la prima cazare din Setúbal, deoarece am insistat să deviem puțin de la traseul original și să traversăm impresionantul pod Vasco da Gama, cel mai lung pod din UE, cu 17,2 km (al doilea ca lungime din Europa, după Podul Crimeei, care leagă Rusia de Crimeea… poveste lungă aici, dar nu intrăm în detalii).
Centrul orașului, celebru pentru estuare, delfini și parcuri naturale, l-am ales ca să fim cât mai aproape de obiective, iar spre seară am plecat în „descoperire”. Orașul e destul de micuț și ai zice că nu e foarte turistic, fiind dominat de localnici, iar centrul îl poți parcurge lejer în maximum o oră – însă e cochet și autentic.
La capitolul restaurante și baruri, găsești aproape orice, dar ne-am bucurat enorm să descoperim și români stabiliți în Setúbal, chiar în industria vinului.
Daniela Gourmet a fost primul winebar vizitat, unde am savurat primul nostru aperitiv 100% portughez: un pahar de vin de Madeira – un vin fortifiat, originar din insula cu același nume, vechi de peste 300 de ani, cu note catifelate de nuci prăjite, caramel și fructe coapte – pe fond de povești… în românește.
A urmat Moscatel de Setúbal Experience, unde am testat faimosul „choco frito” (sepie pane) și un Moscatel de Setúbal – un vin de desert fortifiat și îndulcit cu miere, cu adevărat inedit pentru notele de mandarine și caise uscate (take that, vin de Porto!).
Am încheiat la Beco da Ribeira, la umbra unui „mimoz” (copac mimoză), care ne-a încântat și decorat paharele de vin ce au urmat… vin de la Casa Ermelinda Freitas (din nou). Și acum, cu riscul de a părea „cheesy and staged”, aici am testat și alte soiuri de la această super cramă… iar cel pe care încă îl visez și o să-mi aducă veșnic aminte de el este chiar Quinta da Mimosa 2022. Un vin atât de concentrat și condimentat… mix de cireșe negre, prune și smochine, piele și tabac, iar spre final… ciocolată neagră caldă, cu un finish super lung. Bogat, expresiv și complex, 10/10, j’adore!
A doua zi dimineața…
Am plecat voioși spre Casa Ermelinda Freitas, aflată în localitatea Fernando Pó, ca să vedem cu ochii noștri minunea de cramă și podgorie .Am remarcat cât de aridă era zona, deși era doar iunie, cu temperaturi extrem de ridicate și un sol foarte nisipos… aproape ca nisipul de plajă, cu multe frunze pe viță.
Aflăm că este una dintre cele mai mari crame din Portugalia (440 ha, cu o producție de până la 20 de milioane de litri) și premiată (peste 900 de premii la activ), fondată în 1920 și condusă cu preponderență de femei , acum de către Leonor Freitas, fiica Ermelindei.
Revenind la sol… care chiar ne-a marcat, se pare că este ideal pentru un soi local de strugure numit Castelão – sau Periquita – cultivat pe aproape 60% din vița din Setúbal. Restul de 40% este compus din 30 de varietăți de struguri, atât autohtone (precum Touriga Nacional, Aragonez și Trincadeira), cât și internaționale (Shiraz, Merlot, Chardonnay etc.).
Deși inima sa este în Setúbal, domeniul Casa Ermelinda s-a dezvoltat în timp, iar acum deține zone de viță și în Douro.
O altă caracteristică remarcată la vinurile portugheze – și cred că am mai menționat-o la început – este prețul. Pur și simplu nu ne venea sa credem, aveti poză mai jos ca să vă convingeți…
Drumul continuă cu: Évora
O bijuterie de orășel, practic un muzeu în aer liber, cu un centru istoric inclus în patrimoniul UNESCO și considerat de mulți „capitala” regiunii Alentejo. Pozele vorbesc de la sine, așa că mă opresc cu metaforele (las mai jos doar un top 5 super locuri de vizitat):
- Sé de Évora – Catedrala
- Templul Roman – Templul Dianei
- Capela de Oase (din interiorul catedralei)
- Praça do Giraldo (piața „mare” și centrul istoric)
- Clădirile văruite cu celebra faianță „azulejos”
Mergem spre un wine tasting ca la carte, vorba vine, și rezervăm o degustare la Rota dos Vinhos do Alentejo care s-ar traduce prin „Drumul Vinurilor din Alentejo” – un fel de muzeu/centru turistic/sală de degustări din centrul Évorei, pe care îl recomandăm cu căldură dacă ajungeți prin zonă.
Conceptul este extrem de reușit – atrage prin designul minimalist, dar extrem de senzorial și interactiv. Aici am reușit să cunoaștem cu adevărat soiurile autohtone, să le mirosim notele și să le degustăm în final.
Rămân cu amintirile frumoase și cu o sticlă de Primeiro Nome, primul vin alb, în afară de Alvarinho, pe care l-am testat… și m-am îndrăgostit pe loc. Unt topit, pepene galben și caise, dar totuși foarte proaspăt, ușor mineral, cu aciditate exact cât trebuie, datorită notelor de lime.
Ultima oprire: Cartuxa Enoteca
E mai mult decât un restaurant sau un wine bar; găsim aici un alt concept inedit, unde vinurile se împletesc armonios și se completează cu bucătăria regională din Alentejo… cu un twist .
Am mai reveni în Portugalia? Sim, por favor! (de fapt, avem deja bilete pentru septembrie 2025 ).

























