Când vine vorba de Malta, gândul te duce la istorie, povești cu cavaleri, golfuri cu apă turcoaz, plaje, scufundări, Game of Thrones poate…dar nu chiar la vinuri. Dar fiindcă nouă ne plac enigmele vrem să vă povestim despre aventura noastră în cea mai mică țară producătoare de vinuri din lume .

ÎNCEPUTURILE…

Ce vedem în Malta din punct de vedere cultură, istorie, arhitectură, tradiții, obiceiuri, bucătărie și inclusiv limbă, e rezultatul diferitelor popoare care au cucerit la un moment dat „insula fortăreață”.
Primele vițe de vie sunt aduse de fenicieni undeva prin anul 800 BC, întreținute ulterior de greci și apoi de romani.
După ce Malta e cucerită de arabi, începe un declin al viticulturii (se știe că alcoolul nu este permis potrivit religiei islamice) care durează câteva sute bune de ani, însă aflăm că vițele de vie sunt readuse la viață cu ajutorul celebrului Ordin al Cavalerilor Ioaniți numiți și adevărații apărători ai insulei.
Schimbăm din nou macazul când insula trece prin mâinile francezilor și apoi al britanicilor iar viticultura suferă din nou, curios-în detrimentul cultivării de bumbac.
De abia la începutul anilor 2000 peisajul oenologic din Malta se transformă, apar și reapar podgorii care investesc în calitate, expertiză, loturi extinse și tehnologie avansată.
Însă nu uităm că discutăm totuși de temperaturi intense și un areal extrem de redus – insula mare a Maltei se poate parcurge de-a latul cu mașina în max 45 min – în total discutăm despre 450ha de vie și 10.000 HL de vin (practic echivalentul podgoriei Ceptura sau Domeniile Sâmburești).

GEOGRAFIE, SOL & CLIMA

Fun fact: Noi am descoperit la prima vizită că Malta este de fapt un arhipelag ce conține 8 insule însă doar 3 sunt locuite (Malta, Gozo, Comino).
Aceste insule aruncate în Marea Mediterană, sunt la doar 80 km distanță de talpa Italiei și 284km față de Tunisia , cu 300+ zile de soare pe an….ceea ce înseamnă pe scurt: cald și bine .
Vorbim despre o climă mediteraneeană semi-aridă influențată masiv de curenții marini și ocazional de vânturi tropicale și desertice din Africa.
Ne miram când eram în Bordeaux că mai nou strugurii se recoltează prin luna august, ei bine, imaginați-vă că în Malta datorită temperaturilor extreme din timpul verii (între 35-40°C) recolta începe de regulă în iulie (depinzând de soi bineînțeles).
Pe insula Gozo găsim un alt microclimat dominat de brize marine mai răcoroase și saline, cu un sol nisipos, extrem de versatil pretabil pentru orice soi de struguri (albele se remarcă însă) iar în Malta domină calcarul, argila iar în unele zone sudice apar fâșii de sol numit terra rossa (și ați ghicit: aici se plantează soiuri preponderent roșii).
Pe scurt: deși vița de vie e prezentă în Malta de mii de ani, eforturile de cultivare sunt masive: suprafață mică, temperaturi extreme, salinitate ridicată, precipitații puține spre deloc.

SOIURI, VINURI & APELAȚII

Avem 2 soiuri autohtone: Girgentina (soi de struguri albi) și Gellewza (soi de struguri roșii) varietăți eroine ce au supraviețuit phylloxerei.
Când vă gândiți la Girgentina, imaginați-vă un vin perfect de vară, proaspăt și floral cu arome de citrice și soc cu o salinitate pronunțată.
Pe de altă parte, sora Gellewza – în special varianta baricată – emană căldură pur și simplu: fructe coapte și uscate, smochine și cireșe amarena, fum și ciocolată și un post gust condimentat de scorțișoară, piper alb și cuișoare. Ambele le găsim atât în stil de vin monovarietal cât și în blenduri, respectiv Girgentina cu Chardonnay și Moscat iar Gellewza cu Syrah, Cab Franc/Sauvignon și Merlot.

De ce vă întrebați poate?

Ei bine, deși sunt soiuri expresive se pare că au nevoie de „ajutor” pentru a dobândi multă personalitate, respectiv Girgentina se luptă cu lipsa de aciditate și Gellewza, care fără un boost de la soiuri internaționale ar fi un vin destul de „light” atât ca structură cât și ca nivel de alcool (și bineînțeles fără posibilitate de învechire).
Malta adoptă în 2007, la 3 ani după aderarea la UE, cele 2 apelații internaționale: DOK și IGT (echivalentele DOC și IG în România) asta semnificând că toate vinurile etichetate DOC sau IGT Malta/Gozo trebuie să provină exclusiv din struguri cultivați pe aceste 2 insule.
Cumva mă gândeam că producătorii pot „calibra” calitatea vinurilor malteze prin importuri, în cazul în care recolta dintr-un an nu e la standardele dorite, dar se pare că nu este permis tocmai datorită acestui sistem de clasificare. Sau: este permis dar atunci nu mai vorbim despre vinuri de apelație.
Soiurile internaționale cele mai cultivate sunt cele versatile și rezistente la căldură, precum cele menționate mai sus: Syrah, Moscat, Chardonnay, Vermentino, Sauvignon Blanc, Grenache, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot.

PODGORII, DEGUSTĂRI & BARURI DE VIN

În prima noastră vizită – când eram încă neinițiați în ale vinurilor – am decis să vizităm o podgorie mai micuță de pe insula Gozo, care aducea mai degrabă a fermă decât a cramă. Lucrurile erau extrem de artizanale și am plecat oarecum dezamăgiți.
Însă înarmați cu dorința de ne schimba părerea despre viticultura malteză, mă documentez mai intens de această dată și deși găsisem vreo 10 podgorii, am ales să vizităm ca la carte 2 podgorii consacrate.

Începem cu Marsovin.

Cea mai mare podgorie și care acoperă 40% din producția totală de vinuri din Malta, echivalentul a vreo 2 mio de sticle anual.
Ca și numele uneia din gamele lor de vârf, Marsovin este înființată în anul 1919 de către tânărul Anthony Cassar.
Începuturile sunt mai mult decât simple: Cassar colectează strugurii cultivați de diversele ferme malteze, produce vin în propriul garaj și apoi are ideea strategică de a depozita toate sticlele produse în timpul celui de al.2lea război mondial.
Acesta capătă faimă însă de abia după anii 60/70, podgoria se transformă la ideea fiului lui Cassar, care se întoarce din Italia și Franța cu idei revoluționare.
Dacă până în anii 60, Marsovin producea vinuri albe, roșii și rose doar din soiuri autohtone, acum podgoria se extinde și cumpără loturi și pe insula Gozo, plantează soiuri internaționale și uite așa apar blendurile specifice gamei Marnisi. Am rezervat și plătit cu 2 săptămâni în avans degustarea (a fost chiar un inedit cadou de Crăciun ) organizată în crama lor din Paola – o clădire impresionantă construită de cavalerii ioaniți acum 400 de ani – și am plătit 60€/persoană/degustare a 5 vinuri, mai exact:

• Sparkling Cassar de Malta – singurul vin spumant maltez produs prin metoda tradițională. Un spumant rafinat dar totuși proaspăt și cu un perlaj remarcabil și note complexe de biscuit și toast.
• Rose 1919 – un blend proaspăt de Gozo de Grenache, Syrah și Gellewza. Se face că testasem înainte cu o zi într-un winebar din Valetta recolta din 2024 și a fost un vin radical diferit, în sensul că 2024 impresiona prin note subtile de rodie, căpșună și coajă de lime pe când 2025 era pur și simplu altceva: note de banane, cireșe coapte și bubblegum. Puțin cam prea parfumat pentru noi dar ideal pentru un aperitiv de vară.
• Antonin Blanc – Chardonnay DOK Gozo – Trecem la primul alb, un Chardonnay de Gozo baricat 4 luni în stejar franțuzesc, cu note catifelate de unt, pere și vanilie, post gust de migdală dulce amărui.
  Ps. Musai să testați și cel baricat..cu gust impresionant de apă de mare și lime
• Cheval Franc – Cabernet Franc 100% 2023 – Ei uite o premieră: un greu al soiurilor roșii, crescut la super căldură, sol argilos din nordul insulei și…nebaricat
  Un blend inedit de arome verzi, herbal: iarbă și ardei gras, urmate de fructe negre..afine, piper, cacao și tabac.
• Antonin Noir 2023 – Un blend de tip Bordeaux însă de Marnisi, un lot aflat la sud de Malta (mix de Merlot & Cabernet Sauvignon) și simțim după primul „nas” căldura: smochine coapte, mure și stafide, piele și ciocolată amară, stejar însă doar cât trebuie.

Timpul a zburat pentru că nu am simțit când au trecut aproape 3h …ne-a super plăcut degustarea, totul foarte profesionist organizat, ghidul Mirko ne-a explicat în amănunt istoria podgoriei însă și despre originea soiurilor autohtone, am coborât în crama unde ni s-a explicat tot procesul de vinificație și unde am testat la final cele 5 vinuri acompaniate de un platou generos de specialități malteze.
ps. spuneam că testasem și alte varietăți Marsovin în Valetta în winebarul WhyNot – de neuitat: tot din gama 1919 un Gellewza reușit cu note superbe de prune afumate, cireșe, cardamom și eucalipt. Super recomand .

A 2a podgorie a fost Meridiana.

O vizită care a inclus pe lângă degustare, tur de cramă și vizită în vie . O podgorie relativ tânără, fondată în 1987 de către Mark Miceli Farrugia la insistențele oenologului Denis Dubourdieu și actualmente parte din celebrul grup Antinori (daaa…acel Antinori cu podgorii în Toscana și California)
Trec câțiva ani până când se curăță toată suprafața podgoriei, anterior un aerodrom militar intens bombardat în al 2lea război mondial, și se cultivă inițial grâu (pentru ca solul să primească nutrienții necesari) și după câțiva ani încep să planteze primii butași de viță.
Dacă Marsovin folosește soiuri locale fie în stil monovarietal sau în cupaje, Meridiana cultivă doar soiuri internaționale însă cu „caracter” maltez precum Syrah, Cabernet Franc & Sauvignon, Moscat, Chardonnay etc.
Aflăm că numele podgoriei a fost inspirat după locația sudică a insulei și însemnând de asemenea și cadran solar.
Se folosesc baricuri franțuzești utilizate într-o primă fază de crama Antinori din Italia și îmbuteliază în medie 120.000 sticle/an.
Găsim via în stare de „hibernare” adică odihnindu-se pentru primăvară și ne mirăm să observăm instalate și sisteme de irigare pe toate parcelele (dripping).
Degustarea – organizată la înălțime de data aceasta, pe terasa cramei – a cuprins 3 vinuri și a costat 37€/persoană, incluzând și un platou de tip charcuterie.

Am testat un Chardonnay DOK din colecția Isis cu note proaspete de citrice și cu o mineralitate profundă, urmat de Fenici un rose delicat dar echilibrat format dintr-un cupaj de Merlot 55% și Syrah 45% – profil delicios de căpșuni, cireșe și lime și pe final un Syrah condimentat din colecția BEL 2022.

La capitolul winebars, cu stupoare concluzionăm că Malta nu excelează (sau…poate sunt sub acoperire și noi nu știm )
Pentru o insulă care trăiește din turism și care vrea să pună viticultura înapoi pe hartă, m-aș fi așteptat ca Valetta măcar să aibă mai multă varietate.
Sunt doar câteva opțiuni .. marea majoritate cu program de tip „muzeu”…fie începând de la ora 7 pm, și/sau închise duminica și lunea plus de sărbători.

Am găsit așa:

• Trabuxu singurul winebar cinstit din Valetta însă musai cu rezervare. Noi am încercat spontan de 2x și doar a 3-a oară a fost cu noroc cu o masă afară. Personalul este foarte bine instruit (chiar știu ce vând) și foarte serviabil, lista de vinuri impresionantă dar și prețurile pe măsură.
• WhyNot (fără jocul de cuvinte) cu un meniu decent, locuri suficiente, decor modest însă în centrul Valettei. Aici am luat o degustare de 3 vinuri malteze (Marsovin) cu 20€.
• Vinuri Valetta 5 mese, aproape tot timpul plin, dar am prins loc într-o marți seară și ne-am delectat cu 2 pahare de Girgentina. La pahar doar 5 vinuri, restul doar la sticlă.
• Iber&Co Valetta mic bineînțeles dar super atmosferă…ești transportat în sudul spaniei pe ritmuri de flamenco..vinurile le recomandăm să fie musai acompaniate de tapas … mariaj divin (ps. insider tip: cereți Alaya Tierra )
• White wine & Food St Julian winebar descoperit în prima excursie în Malta când stăteam în St Julian. Este la malul mării însă într-o zonă cu trafic intens și cu focus pe vinuri italienești.
• Vini & Capricci Gozo descoperirea de pe Gozo care ne-a încununat excursia…inițial eram ferm convinși că am greșit adresa, dar după ce am depășit munți de saci, paleți și ocolit stivuitoare, am dat de acest bistro/depozit/winebar.
  Colecția de vinuri ne-a surprins având în vedere locația, bucătăria – stil italiano-maltez – excepțională și servirea asemenea. Am plecat cu 2 sticle de Chardonnay de Gozo vis-paradis

Per ansamblu, preturile par destul de aliniate: 7 sau 8€ / pahar, si de la 30€ in sus sticla.