Cat ar trebui să coste de fapt un vin…bun?
Încep prin a spune că un vin scump nu e neapărat un vin bun și un vin ieftin nu înseamnă că e automat prost.
Ne dorim să demontăm preconcepțiile prețului vinului printr-o abordare… tehnică și obiectivă.
Să începem!
1. Conținutul sticlei, adică vinul bineînțeles cu un procent de aprox 30% Aici lucrurile trebuie defalcate:
- plecăm de la bază și anume: pământul pe care este plantată vița de vie sau terroir (bineînțeles că vom avea costuri diferite în funcție de zonă, altitudine, sol, curs de apă, înclinație pantă chiar etc) … dacă generalizăm, vinurile de lume veche (Europa) sunt de regulă mai scumpe ca cele de lume nouă (Australia, Chile etc)
- suprafața/dimensiunea podgoriei – producțiile mari la hectar reduc teoretic costul per sticlă
- soiurile de struguri plantate – costul unui butaș pleacă de la 40 lei până la 100 lei în funcție de origine, certificări, altoire și dacă e nobil sau nu (ex. Merlot) sau mai pretențios de gen Pinot Noir..ca fun fact soiurile roșii sunt mai scumpe decât cele albe
- modul de culegere: manual (mai scump) vs automat (mai ieftin)
- to barrique or not to barrique? Butoaiele de stejar sunt extrem de costisitoare și se folosesc în medie doar de 3 ori
- procesare (ce se întâmplă în cramă de la recoltă până la fermentare, maturare și manoperă…adică amprenta oenologului)
- marja producătorului – producătorii mici de tip boutique sunt mai vulnerabili și au nevoie de „acoperire” în cazul unor ani de recoltă mai slabi
2. Ambalajul cu un procent de 15% și care include:
- Sticla – discutăm despre sticlă…de sticlă
nu plastic sau tetrapak iar aici prețul începe de la 1 leu până la 20 lei (în funcție de volum, tip de sticlă etc). Nu știu dacă ați observat, dar vinurile de supermarket cu preț mic, au de regulă o sticlă mai subțire decât cele premium.
- Dopul – depinzând de tipul de dop și de calitatea acestuia (plută, metal etc) prețurile încep de la 15 bani până la 10 lei
- Eticheta – intră în strategia de marketing și costul depinde de tiraj – oricât de mic ar fi volumul, trebuie să luăm în considerare cantități minime de comandă – complexitatea designului și calitatea materialului .. dar de dragul exercițiului estimăm o plajă între 0.10 și 0.50 lei/etichetă
3. Logistică & distribuție – aprox 15%
4. Taxe & impozite – să zicem în medie 20% deși pot urca în funcție de țară…mai ales acum în plin sezon de război tarifar)
5. Adaosul comercial de aprox 20% dacă cumpărăm de la alte magazine sau îl bem în restaurante, baruri etc..
Total: 30% + 15% + 15% + 20% + 20% = 100%
Dacă luăm o sticlă de vin de 25 lei (să ne imaginăm un Chardonnay tânăr de Australia de la o cramă renumită, cu volume industriale, dop de metal, etichetă standard) și o descompunem conform formulei de mai sus, am avea așa:
- vin: 7.5 lei
- ambalaj: 3.75 lei
- logistică: 3.75 lei
- taxe: 5 lei
- adaos comercial: 5 lei
Un astfel de vin e imposibil să treacă printr-un proces de maturare, deci este tânăr, cu 0 pretenții, cultivarea este industrială și automatizată și imediat îmbuteliat. Accentul se pune nu pe conținut ci pe restul de elemente de cost. Dacă luăm aceeași sticlă de Chardonnay de Australia plătim mai mult transportul decât conținutul.
Ne apropiem geografic și luăm Moldova, care ne dă vinuri „bune” din punct de vedere raport calitate – preț. Cum ne explicăm? Păi pentru că este țara cu cea mai mare densitate de viță de vie din lume, care produce vinuri de secole, cu o forță de muncă și terenuri ieftine, costuri de materie primă relativ mici și o strategie puternică de a se reinventa și de a se impune pe piața de export. Aici o sticlă de vin de 60 lei ar echivala lejer cu o sticlă de vin franțuzesc de 150 lei.
În concluzie: bineînțeles că întotdeauna vor exista excepții … iar vinul cel mai bun este cel care îți place însă metoda matematică descrisă mai sus ar trebui să ajute în selectarea unui vin.
Deci dacă vrei ceva „best value for money” mergi pe un vin între 50 și 90 lei .. poate cumpărat direct de la producător sau online..și dacă ai noroc poate prinzi și o reducere
Spor la cumpărături!
