Cu mii de ani de „savoir-faire”, 50 de apelații diferite și mai mult de 7000 de Châteaux (podgorii), Bordeaux și-a câștigat în timp faima și „eticheta” pentru cel mai celebru oraș – dacă nu chiar capitala mondială – a vinurilor. Această „Mecca” a vinurilor vine la pachet cu atât de multă istorie încât produce anxietate, însă scopul meu era de a merge la „locul faptei” pentru a vedea cu ochii mei și de a încerca să îmi fac eu o logică, pentru ca ulterior să o pot povesti și explica. Sper să reușesc în cele ce vor urma .
Așadar… orașul devine celebru nu doar pentru calitatea vinurilor, dar și pentru stilul de producere, mai exact: faimosul „Bordeaux Blend”. Un stil pe care îl vom putea repera peste tot în lume… chiar și în Rep. Moldova, și anume mixarea mai multor soiuri de vin/must/struguri.
Aș traduce în română „cupaj”, deși eu, când mă gândeam la un cupaj, mă duceam cumva cu gândul la un amestec nu tocmai fericit, cu unicul scop de a corecta un vin nereușit. Ei, de data asta, blendurile de tip Bordeaux pun accent pe îmbunătățirea vinului, prin mixarea mai multor soiuri pentru a-l face mai complex și echilibrat (deci în niciun caz conotație negativă).
Vorbim despre soiuri roșii în mod special, pentru că 90% din vinurile produse în zona Bordeaux sunt cupaje de soiuri roșii precum Cabernet Sauvignon și Merlot, dar întâlnim și Cabernet Franc, iar în cantități mai mici și Carménère (plantat masiv acum în Chile), Malbec (repatriat în Argentina) și Petit Verdot.

STÂNGA sau DREAPTA

Până să ajungem în oraș, ne orientăm din nou geografic, și așa cum povesteam în articolul despre Saint-Émilion, avem 2 râuri (Dordogne și Garonne) care se împletesc într-un estuar (Gironde) și care, la rândul lui, se varsă în Oceanul Atlantic. Toate aceste mase de apă își lasă amprenta serios asupra reliefului și solului și aici se naște unul dintre cele mai faimoase (și ulterior cel mai plantat) soiuri de struguri din lume, și anume Cabernet Sauvignon.

Pe scurt:

• Cabernet Sauvignon adoră căldura și un sol cu bun drenaj, așa că domină blendurile de pe malul stâng (sud-vest de Garonne, unde găsim mai mult pietriș)… de reținut 3 apelații: Graves, Médoc și Pessac-Léognan.
• Imperiul Merlot domină malul drept (nord-est de Dordogne) deoarece se bucură de un sol nisipos și calcaros, vreme mai răcoroasă și mai multe ploi… se remarcă, ca și apelație, Saint-Émilion, prima atestată de pe vremea romanilor din Bordeaux.

A fost odată ca niciodată o mlaștină…

Mai exact, malul stâng era, de fapt, un teren plat și mlăștinos care inițial nu se prezenta cu mult potențial… cu o mică excepție numită: Graves. De aici rezultă un vin mai ușor, numit „Claret”, care se bucură de un imens succes între secolele XII și XV, când regiunea era sub ocupația Angliei.

Ce poate să facă o căsătorie strategică…

Pentru că, până la urmă, dacă nu ar fi fost uniunea dintre Eleonora de Aquitania și Henric de Plantagenet, nu cred că am fi putut povesti așa mult de Bordeaux. Datorită unor rute logistice eficiente și a taxelor infime sau inexistente, vinurile de Bordeaux ajung în Anglia, și din Anglia… în toată lumea. Totul se propagă, iar de faima Bordeaux-ului auzise tot Evul Mediu.
Derulăm câteva secole înainte, până când apar olandezii în peisaj, și, grație expertizei lor de drenare (să nu uităm de spiritul inovator al Olandei, care a reușit să își extindă teritoriul țării cu 20% în urma eforturilor de drenare), zona se curăță și se plantează viță de vie. Bonjour, Médoc!
Pessac-Léognan, cea de-a treia și ultima de pe malul stâng, este o apelație atât de apropiată de orașul Bordeaux, încât poți ajunge ușor cu tramvaiul sau cu un Uber din centrul orașului până… în fața viilor din Château Haut-Brion. Am ales să menționez acest castel, deoarece e „vinovat” pentru „influencing” și anume pentru acordarea rangului de apelație – cu acte în regulă – a zonei Pessac-Léognan, mai exact în 1855, an decisiv pentru clasificarea vinurilor în Franța (castelul este intimidant de frumos, iar noi am fost norocoși să îl și vizităm).

Schimbăm macazul, iar pe celălalt mal găsim o situație radical diferită. Așa cum explicam și în articolul despre Saint-Émilion, aici vedem un relief elevat, dealuri și coline, argilă și calcar… ingredientele perfecte pentru soiuri mai pretențioase, gen Merlot.
Deși numărul de castele și podgorii e mai mare, din punct de vedere al apelațiilor, aici vom avea doar una, și anume Saint-Émilion, care e compusă, de fapt, din Saint-Émilion și 4 sate (liti) adiacente: Lussac-St. Émilion, Montagne-Saint-Émilion, Puisseguin-Saint-Émilion și St. Georges-Saint-Émilion.

În concluzie, Bordeaux, cu toate apelațiile sale răspândite pe cele 120.000 ha, produce în medie peste 700 de milioane de sticle de vin anual, adică vreo 5 milioane de hectolitri.

Bordeaux (orașul)

Ce se vede acum e un orășel micuț și fermecător (legenda spune că rivalizează chiar și cu Paris ) cu un mix de arhitectură gotică și barocă, bulevarde largi, unele dintre cele mai calitative restaurante și bistrouri, boutique-uri și cafenele chic, mulți tineri și spații de promenadă.
Imposibil să nu te îndrăgostești de Bordeaux, în special după lăsarea serii, când orașul se pregătește de „apéros”, iar atmosfera e parcă desprinsă dintr-un film de cinema.

Tips, hints etc.

• Ca și în celelalte articole, repetăm importanța verificării zilelor de weekend și sărbătoare… în Franța sunt sfinte
• Franța se mândrește cu multe, dar nu neapărat cu cafeaua… asta până când am ajuns în Bordeaux (probabil din cauza numărului mare de studenți) și am găsit câteva cafenele de specialitate care m-au impresionat… una dintre ele fiind L’Alchimiste
• Hotelurile pot fi destul de scumpe, așa că noi am optat pentru apartamente cât mai centrale, de tip B&B, însă hotelul Mama Shelter, pe care l-am vizitat foarte scurt cu altă ocazie, mi-a rămas întipărit și are și unul dintre cele mai mișto rooftop baruri din Bordeaux (super tip )
• Engleza e mult mai comună aici, în special în zona centrală, deci fiți fără grijă
• Recomand să vă luați un day card și să explorați orașul cu ajutorul mijloacelor de transport în comun… am testat tramvaiul și a fost nu doar foarte comod și rapid, dar am făcut și un saving semnificativ, în special venind de la aeroport spre centrul orașului
• Neapărat de testat faimoasele patiserii specifice Bordeaux-ului, și anume: Canelé. Un desert/patiserie care își are originea tot din industria vinului, cumva. Pentru a clarifica vinurile roșii (proces numit „collage”), se folosește albumina, adică albușul ouălor… iar, având în vedere că discutăm despre Bordeaux, discutăm despre cantități industriale de ouă, respectiv albușuri. Toate bune și frumoase, dar ce faci cu atâtea gălbenușuri? Enter: Canelé , un desert creat (conform legendei, de un ordin de călugărițe în secolul XV) din gălbenușuri, zahăr și făină, cu arome fine de vanilie și rom, inițial împărțit săracilor. De neratat!

Veți găsi multe wine baruri și wine shopuri de unde puteți cumpăra cele mai simbolice suveniruri (recomand să nu cumpărați din aeroport… preț mare și diversitate mică), așa că vă lăsăm câteva sfaturi:

• Cei mai buni ani/recolte sunt, de regulă, din 5 în 5 ani (surse din crame și podgorii), cum ar fi 2010, 2015, 2020 etc., dar interesant de verificat și 1998, 2008 și 2009
• Puteți opta pentru un cupaj roșu (pe bază de Merlot sau Cab. Sauv. sau un cupaj alb pe bază de Sauv. Blanc și Sémillon sau/și Muscadelle) – atenție, nu veți recunoaște asta pe etichetă, cel mai simplu este să folosiți aplicația Vivino, să întrebați sau… să rețineți câteva din satele celebre, fie de pe malul stâng (Pauillac, St. Estèphe, St. Julien, Margaux și Pessac-Léognan), fie de pe malul drept (St. Émilion și Pomerol) sau „între” ele, din zona „Entre-Deux-Mers”.