Dacă în Mosel percepția mea despre Riesling începea să se schimbe, în Rheingau oficial m-am „convertit” 🛐.
Puțin cam târziu ce-i drept, când mă gândesc că locuisem în Frankfurt 3 ani și nici măcar nu mi-a trecut prin cap să mă aventurez prin zone de gen Rheingau, Pfalz, Rheinhessen, etc 🙈 dar…așa cum se spune, niciodată nu-i prea târziu.
La doar 25 min vest de Frankfurt, începe să-și etaleze bogățiile una dintre cele 13 regiuni viticole ale Germaniei, numită Rheingau (în traducere liberă „districtul Rinului” și care dă de gol – prin sufixul „gau” – fosta apartenență la imperiul franconic)
Ne uităm din nou pe hartă să ne facem o idee mai clară asupra topografiei, deoarece și aici, relieful își pune serios amprenta asupra vinurilor. E zona unde Rinul cotește brusc – cel mai probabil împiedicat de „muntele Taunus”* și își schimbă cursul de la est la vest.

(*spun munte deși nu prea e un munte în adevăratul sens al cuvântului. Mi-aduc aminte cum colegii mei îmi povesteau cum mergeau la „hiking” pe Taunus dar când l-am văzut cu ochii mei, mare a fost surpriza și dezamăgirea să găsesc un pic de delușor (eu fiind obișnuită cu Carpații) dar…să nu judecăm după copertă, pt că Taunus o fi el micuț, dar ce comori deține la interior … veți vedea 😉)

Drumul spre inima Rheingau-lui (mă decid să poposesc o noapte în Rudelsheim) e fabulos, care tentează orice șofer să tragă pe dreapta măcar o dată, și să se minuneze cât de frumos sculptează Rinul peisajul.
Ca și în Mosel, avem coline abrupte, pline ochi de viță de vie, aranjate aproape militărește, insulițe și aluviuni spectaculoase…de vis vă spun ✨️

Practic între Wiesbaden și Rudelsheim, găsim 90% din vițele de vie ale Rheingau-lui, o suprafață mică, undeva la 3000 ha (și ca să vă faceți o imagine, imaginați-vă că suprafața totală a zonei e similară cu a podgoriei Jidvei )
Rheingau contribuie cu doar 3% la cantitatea totală de vin produsă în Germania dar acele procente dau unele dintre cele mai pure și calitative Rieslinguri din țară sau… chiar din lume (motivul principal pt care urmăream cu interes un motiv să mă „abat” odată de la drum )

RELIEF SI SOL

Înapoi la hartă: suntem pe marginea paralelei de 50° latitudine N pe “centura vinului”.

Toate astea transformă vinurile din Rheingau în adevărate nestemate, de o complexitate incredibilă și cu un potențial de învechire de peste 15 ani (vinurile albe nu sunt neapărat renumite pt potențialul de maturare…dar, Rheingau demolează lejer preconcepția)

A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ…

Nu e o surpriză că totul e datorat romanilor care descoperă potențialul după ce ocupă teritoriile din zona Rinului (povesteam despre moștenirea lor și în articolul despre Mosel).
Ei aduc din capitala imperiului („la pachet”) nu doar „vitis vinifera”, dar și expertiza cultivării strugurilor și poziționează strategic podgoriile în apropierea castrelor romane.
Mai pe repede-înainte: multe secole de istorie după căderea imperiului Roman, vițele rămân și sunt preluate de ordinele călugărești (unele chiar de origine franceză ) care nu doar le îngrijesc an de an, dar încep să și experimenteze cu soiuri și metode de vinificație.
Ce rezultă sunt vinuri perfecționate, cu caracter, care exprimă perfect terroir-ul regiunii. Și DA…aici s-a născut Riesling-ul de fapt

SOIURI

Rieslingul e la putere și acum și e cultivat în peste 80% din podgoriile din Rheingau, restul fiind Pinot Noir (Spätburgunder) și câteva soiuri locale mai pretențioase.
Deși cu pedigree serios, Riesling apare de fapt doar în anul 1453, menționat în Rüsselsheim (un orășel tot în Rheingau) și e rezultatul încrucișării a 2 soiuri: Traminer (soi numit și antic arhi-cunoscut) și Weisser Heunisch (o varietate mult plantată în evul mediu, dar foarte rară azi)
Caracteristicile Rieslingului de Rheingau sunt aproape… intimidante la prima vedere cel puțin. Sunt catalogate ca fiind austere și robuste, puternice și extrem de minerale datorită terroir-ului.

Motive în plus să cercetez care sunt cele mai recunoscute podgorii din zonă și găsesc așa:

• Schloss Johannisberg – oficial prima podgorie de Riesling 100% din (1720), dar și una dintre cele mai vechi podgorii… prima atestare menționează anul 817 AD. Trecută și bifată pe lista mea ️ însă din păcate văzută doar la exterior, deoarece în acea zi găzduiau un festival și nu puteam intra la acea oră. Domeniul este totuși impresionant și merită măcar o vizită.

• Schloss Vollrads – încă un castel medieval, cu mai mult de 800 de ani de istorie viticolă, aflat multe secole în proprietatea familiei von Greiffenclau, apoi (fun fact) preluat în 1997 de o bancă ?!?
  Se laudă cu crearea sistemului de clasificare german și bineînțeles cu producerea primului vin de tip Kabinett în 1716. Aflu că cele 80 de ha sunt plantate exclusiv cu Riesling, iar proprietatea, imensă de altfel, cuprinde un restaurant, un winebar și o terasă.
  Mi-aș fi dorit tare mult să vizitez crama și să fac o degustare, însă nu mi-a răspuns nimeni la emailuri.
  Odată ajunsă acolo, constatasem că se putea face tasting pe loc la wineshop, însă era din păcate prea târziu deoarece conduceam înapoi spre casă

• Georg Breuer – Ca să fiu cinstită, a fost prima oprire și chiar prima podgorie pe care am contactat-o după ce am ascultat podcastul „Wine for Normal People”, mai exact episodul despre Rheingau în care producătoarea Elizabeth Schneider o invită pe Theresa Breuer să povestească despre Rieslingul de Rheingau… și nu numai. Am fost pe loc fermecată de pasiunea Theresei, despre cum explica impactul reliefului asupra vinurilor și cum și-a început cariera la doar 21 de ani, despre trecutul regiunii și viitor deopotrivă.

Făcusem rezervare într-o vineri la ora 5 pentru o degustare la wineshop-ul lor din Rüdesheim, deoarece vizita în cramă era aparent posibilă doar pentru grupuri mai mari (de la 5 în sus), precum și o rezervare la restaurantul cramei la ora 7. Mi se recomanda în email și hotelul cramei, care la prima vedere arăta ok (Ruedesheimer Schloss), însă era fully booked, așa că m-am reprofilat pe ceva în apropiere.
Dar… pentru degustare mă îndrept spre wineshop, care se află pe strada Grabenstraße 8, 65385 Rüdesheim am Rhein și e imposibil de ratat. Au o sală de degustare spațioasă, magazin și mai ales parcare (nu faceți ca mine în sensul să parcați la 2 străzi distanță).

Doamna care m-a întâmpinat – Katharina dacă nu mă înșel – foarte prietenoasă și super documentată despre tot ce înseamnă Rheingau, îmi oferă un pachet de 7 vinuri – Riesling toate, bineînțeles .
Începem cu gama de bază și anume Sauvage 2024. V-am mai povestit de gamele de intrare ale cramelor: sunt vinuri ușoare, fără „ifose”, care țintesc să îi mulțumească pe majoritatea. Nu aveam prea multe așteptări, însă am rămas foarte impresionată de prospețimea citrică, mineralitatea evidentă și claritate… plus că se și potrivea perfect cu vremea de afară, caniculară – așa că plec cu 3 exponate .

Continuăm cu un Riesling din 2023 cu note radical diferite, buchet floral și parfumat de mere golden, asta datorită faptului că 2023 a fost aparent un an torid în Rheingau, comparativ cu 2024, extrem de răcoros. Trebuie să subliniez că aici am descoperit un alt Riesling. Notele, deși parfumate, erau extrem de delicate, elegante și subtile, comparativ cu ce am găsit în alte zone sau chiar în Mosel.
Ne întoarcem la 2024 însă cu un Riesling „Estate“ (sau Village Riesling) care m-a cucerit instantaneu. Aflu că provine de pe o parcelă plată (adică nu era poziționată pe un deal abrupt), cumva orientată spre sud, care s-a bucurat însă de foarte multă expunere la soare. Din nou elegant și echilibrat, note mai rotunde și blânde și cu un potențial de învechire de până la 6 ani.
Testez și un Lorch sec – o podgorie cu terroir inedit: dealuri extrem de abrupte unde domină cuarțul și ardezia, iar Katharina îmi povestește cum rădăcinile viței ajung aici până la 20 m, și vă mărturisesc că exact asta regăsesc și în pahar: mineralitate complexă, note de grapefruit și nectarine, dar și arome subtile de fum și ciment (piatră umedă) pentru 2023 (an mai cald) și 2024 la fel de mineral, însă axat mai mult pe note de mere verzi, lămâie și ușor petrol.
Și fiindcă păstrăm ce-i mai bun pentru final, descopăr Terra Montosa, echivalentul Grand Cru al podgoriei Breuer, mai exact 3 sticle de Riesling din anii 2020 , Patientia – cu arome fine de unt, tot din 2020 un Berg Roseneck – declarat de mine cel mai suav, delicat și feminin Riesling, și un 2023 „călduros” în pahar, dominat de arome metalice chiar, însă foarte elegante.
Plec profund impresionată de calitatea vinurilor testate, de designul wineshop-ului și cunoștințele gazdelor și vă las să descoperiți atât pe site (https://georg-breuer.com), cât și în podcastul Wine for Normal People, povestea Theresei și a Rieslingului de Rheingau.

CAZARE

Vă povesteam mai devreme că nu am reușit să rezerv hotelul celor de la Breuer, așa că am ales altceva apropiat de cramă și în budget (îmi propusesem să nu depășesc 100€ / noapte), așa că aleg Weinhotel des Riesling Zum Grünen Kranz – o cameră single pentru 1 noapte, fără parcare și fără mic dejun, cu 84 €)
Imaginile de mai jos vorbesc de la sine și, spre dezamăgirea mea, nu cred că am mai avut o astfel de experiență cu vibe de “cămin studențesc” până acum în Germania, mai ales la un astfel de preț.

O să mă concentrez pe orășel mai bine, și anume Rüdesheim, care merită din toate punctele de vedere, este micuț dar foarte cochet, cu peisaje pitorești, viile practic în oraș, echipat și pregătit pentru turiști cu multe restaurante, baruri și activități cu și despre vinuri, și oferindu-mi una dintre cele mai cool experiențe viticole de până acum, și anume o călătorie cu telecabină printre vii 😁.

Seara am insistat să mă cocoț pe unul din dealurile din oraș, încercând să prind poate un apus prin vie.
Am reușit să ajung la timp (ca info: ziua este destul de lungă în Germania în luna iunie, iar când am ajuns eu, eram la 1 săptămână după solstițiul de vară) să mă bucur de un spectacol de lumini difuze și să surprind unele dintre cele mai frumoase tablouri parcă pictate în acuarelă. Asta până când am observat 2 porcușori mistreți care ronțăiau nestingheriți la marginea unei vițe de vie și mi-am adus brusc aminte că parcă porcii mistreți erau periculoși 🤦‍♀️ așa că am băgat pasul ștrengarului și dusă am fost înapoi la “cămin”.

Ca observații de final:

• degustările se realizează și în limba engleză, însă domină limba germană.
  Personalul cramelor reacționează prompt la emailuri și telefon, însă aveți nevoie totuși de o programare/rezervare în prealabil (atenție la weekenduri și sărbători legale).
• costurile sunt rezonabile (0-30€, dar depinde de eveniment și cramă).
• transportul către și între crame nu este asigurat – asigurați-vă că aveți fie cazare în zonă, aveți un șofer „de sacrificiu” sau folosiți celebrul „spittoon” (limita de alcool în sânge permisă în Germania este la fel ca în Franța, și anume 0,5g/L).
• găsiți multe winehotels în zona Mosel, care merită explorate, dar și multe alte obiective și activități, nu doar viticole.

Alte observații interesante:

• tot cu mașina ajungi la podgorii, deci trebuie planificat atent cum, când, unde, cine etc. (între Georg Breuer și Johannisberg sunt 10 km, deci fie sunteți atletici, fie luați o mașină)
• sunt multe evenimente cu tematică viticolă, în special în timpul verii și toamnei, verificați înainte de a merge deoarece multe din crame își deschid porțile și aveți ocazia de a testa
• zona este foarte turistică, prețurile devin foarte piperate dacă lăsați rezervările pe ultima sută de metri
• faceți programare în avans prin email sau sunați dacă vreți să faceți degustări