Deși din păcate este una dintre cele mai puțin vizitat din Europa, Moldova are atât de multe de oferit, iar noi așteptăm cu nerăbdare de mulți ani să reușim să ajungem pe plaiurile de peste Prut. Așteptarea a durat destul de mult din cauza pandemiei, apoi a conflictelor din țările vecine însă ne-am făcut curaj anul trecut și ne-am aventurat la primul nostru „wine trip” adevărat în afara țării. Acum că stau și mă gândesc mă năpădesc emoțiile realizând cât de importantă a fost de fapt excursia în Moldova

După săptămâni întregi de documentare, facem itinerariul, începem rezervările și duși am fost la finele primăverii lui 2024 pentru 8 zile.

Inedit despre Moldova…

Pe bucățica asta de pământ se cultivă vița de vie încă din 7000 î.Hr iar grație colonizării grecești de pe malul Mării Negre (sec. 7 î.Hr), se aduc soiuri de struguri noi dar și expertiză în producerea vinului. Derulăm până în secolul al XV-lea când intervine Rusia în ecuație, iar Moldova devine principalul furnizor de vin pe piața rusească, legătură întărită și de domnitorul Ștefan cel Mare care încercând să scape de turci, face o alianță (prin căsătoria uneia din fiicele sale) cu statul rus.

Ajungem în secolul al XVIII-lea când în „Descriptio Moldaviae” (și acum îmi aduc aminte din școala de carte) Dimitrie Cantemir face prima tentativă de clasificare a vinurilor moldovenești – în zilele de azi l-am numi influencer pentru că în urma publicării cărții, vinurile Moldovei capătă și mai multă notorietate. Așa de multă notorietate încât URSS pune accent pe creșterea suprafețelor viticole însă nu și pe calitate. Pe principiul „mult și mai puțin bun” sau de duzină, Moldova produce cantități imense de vin ajungând în 1982 al 6-lea cel mai mare producător de vin din lume .

Dar, roata se întoarce în 1985 și Moldova devine victima propriului succes pt că URSS vine cu o idee genială și anume: campania anti-alcool, în urma căreia practic se hotărăște distrugerea a 30% din viile moldovenești. Apoi embargouri, interdicții și multe altele care au limitat Moldova în a accesa piața rusească care achiziționa aproape 80% din volum. Dar… partea pozitivă a fost că după 2006, Moldova în sfârșit se putea concentra pe calitate și mai puțin pe cantitate.

Am ales titlul „țara a contrastelor” pentru că Moldova deține unele dintre cele mai inedite recorduri din lume, și anume:

• cea mai mare densitate de podgorii din lume (bineînțeles și din cauza suprafeței țării de doar 33.843 km², însă podgoriile acoperă aproape 3.5% din suprafața Moldovei în comparație cu Franța care – rotunjit – ajunge la 1.5%)
• cele mai mari crame subterane din lume / cele mai mari colecții de vinuri (Guinness Record) – Mileștii Mici și Cricova (povestim imediat)
• cea mai mare clădire din lume în formă de sticlă (?!?!) numită sugestiv „Muzeul Băuturilor Tari”
• cel mai mic PIB din Europa (deși din cauza războiului, Ucraina cred că a preluat recent conducerea)
• singura țară care are nu 1 ci 2 „Zile Naționale ale Vinului” (ca să înțelegeți importanța ) în a 2-a sâmbătă și duminică a lunii octombrie în fiecare an
• locul 13 în lume la export de vinuri
• 1/3 din locuitorii țării sunt implicați în industria viticolă

Și… ceva la care cumva ne așteptam :

• dacă tot avem implicare, avem și cel mai mare consum de alcool per capita (record în 2005 mai exact)

În ciuda sărăciei și a lipsei de resurse, am găsit cei mai calzi și primitori oameni, o capitală neașteptat de cool și în schimbare, bucate ca-n povești, tradiții și obiceiuri care mai de care și… vinuri excepționale. Mă bucur în final că am ales să scriu cu întârziere despre Moldova, pentru că acum după multe excursii în țară dar și în afară, și mai ales în regiuni viticole extrem de celebre precum Bordeaux, Barolo, Rheingau, Alentejo etc, pot spune că Moldova „are cu ce”.

Subregiuni

La capitolul subregiuni viticole, unele surse susțin că ar fi 3 zone, altele menționează 4, și anume:

• Codru – centru – zonă celebră pt soiurile albe (focus pe spumante) și aici menționăm și unele dintre cele mai mari podgorii și crame din Moldova precum Mileștii Mici, Cricova, Asconi, Castel Mimi și Chateau Vartely
• Valul lui Traian – sud-vest – o zonă cu adevărat unică pt solul lutos bogat în microelemente dar și pentru că include practic Găgăuzia cu a ei reședință Comrat… avem atât albe cât și roșii însă foarte parfumate și pigmentate
• Ștefan-Vodă – sud-est – vinurile roșii la ele acasă cum s-ar zice, ajutate de solurile bogate în fier, raion reprezentat cu succes de Chateau Purcari
• Bălți sau Divin – nord – o zonă mai mult recunoscută pt distilate pe bază de struguri decât vin… îmi imaginez că acesta ar fi motivul pentru care nu apare în toate sursele

Climat și sol

Se poate spune că tărâmul moldovenesc chiar a fost „binecuvântat” (vorba vine) cu unul dintre cele mai fertile soluri pt agricultură. Moldova și sudul Ucrainei mai exact sunt renumite pentru faimosul 《cernoziom》 sau „pământ negru”, perfect pentru creșterea plantelor, și mai ales ideal pt viticultură datorită abilității de a păstra apa dar și de aerare a rădăcinilor.
În sudul țării – în special în zona Purcari – găsim un cernoziom lutos de fapt bogat în rubidiu, un element responsabil de pigmentul și taninul vinurilor roșii… a se vedea pe parcurs descrierea celebrului „Negru de Purcari”.
Clima este temperat-continentală cu influențe maritime, cu veri călduroase și ierni reci spre moderate iar relieful dedicat viticulturii este atât plat cât și deluros, însă cu altitudini medii de 200 m, ideale pt expunerea la soare.
Musai de menționat contribuția Prutului, Nistrului, și deși fără a avea prea mult contact direct, observăm influența maritimă și a Dunării și a Mării Negre asupra sudului țării, mai precis în Raionul Ștefan-Vodă (ați ghicit: principal beneficiar – vinurile Purcari)

Podgorii și degustări

Deși într-o perioadă relativ scurtă, ne lăudăm cu faptul că am reușit să bifăm cele 3 regiuni viticole principale ale Moldovei și 5 podgorii, însă de menționat că doar 2 aveau cazare în cramă.

• Codru : Mileștii Mici – Cricova – Castel Mimi

Am ales să ne cazăm în Chișinău într-un apartament luat de pe booking și să luăm un taxi până la primele 2 crame, ambele fiind la o distanță destul de mică de capitală (aprox. 30 min) și a fost cea mai bună decizie pt că așa nu s-a sacrificat nimeni.
Am ales cele 2 crame pentru că deși știam că ambele sunt destul de „mainstream” era o experiență de neratat. Ambele sunt un complex de labirinturi imense, orașe ale vinurilor practic, cu străzi botezate după soiuri de struguri, sunt pregătite pt turism viticol, se poate plăti cu cardul, ai tur ghidat în limba română și engleză, și recomandăm să luați trenulețul care să vă plimbe prin galeriile subterane (vedeți o filmare în postarea de pe Instagram).
Puteți fi spontani, deci nu e musai să sunați cu săptămâni în avans însă verificați totuși online programul sau faceți rezervare pe site.
Din vinurile testate, am rămas impresionați de spumantele de la Cricova, vinuri de prestigiu, primele produse în Moldova după metoda tradițională / champenoise. Nu la fel de impresionați de Viorica, soi autohton extrem de floral și parfumat pe care din păcate nu am reușit să îl apreciem

Am continuat itinerariul cu Castel Mimi, primul castel / chateau autentic al Moldovei, aflat la o distanță de 40 min de Chișinău. Domeniul din Bolboaca este imens și extrem de impunător, pregătit să primească peste 30.000 turiști pe an, pregătit cu cazare on-site de tip boutique hotel, piscină, muzeu, săli de conferințe precum și un restaurant fine dining tot în incinta resortului.
Castelul e fondat în 1893 de Constantin Mimi, ultimul guvernator al Basarabiei, care după ce studiază viticultura în Franța (Montpellier) se decide să aducă expertiza în Moldova.

Musai de încercat: Feteasca Neagră 2019

• Ajungem în Raionul Ștefan Vodă unde găsim: Chateau Purcari – Crama Etcetera

Pe același principiu de spontaneitate, nu rezervăm nimic în avans însă de data aceasta, nu am reușit să facem o degustare sau un tur al cramei ci doar să comandăm câteva din vinurile din meniu la restaurantul cramei.
A fost tare păcat, deoarece sunt convinsă că am fi aflat mult mai multe detalii despre istoria domeniului… de degustări nu mai vorbim, Purcari fiind universal recunoscut în lumea vinurilor în special pt vinurile roșii comparabile cu blendurile de tip Bordeaux.
Iar un astfel de mix îl găsim în faimosul „Negru de Purcari„, vin comandat frecvent de familiile regale din Europa, câștigător al multor competiții de prestigiu și care pentru mine rămâne simbolul vinurilor moldovenești. Cupajul de Saperavi (Georgia), Rară Neagră (Moldova) și Cabernet Sauvignon (Franța) aduc complexitate, intensitate, „cai putere” din punct de vedere tanin dar și eleganță. Îl foarte recomandăm iar pe Vivino îl găsiți evaluat cu 4.4 cu un preț infim de 24€.

Ne apropiem cu emoții de granița cu Ucraina și ajungem la următoarea cazare într-o cramă de tip boutique: Crama Etcetera. Atmosfera și dimensiunile se schimbă, însă se schimbă în ceva mai personal și intim, decorurile având acel „je ne sais quoi” de tip franțuzesc.

Cu o casă de oaspeți și chalet-uri numite după soiurile de vin cultivate (Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Saperavi, Pinot Noir, Merlot și Feteasca Neagră), podgoria nu are un istoric bogat – e fondată după anul 2000 de frații Luchianov – însă se mândrește prin amprenta personală asupra vinurilor dar și a ospitalității.

Ne-am simțit foarte bine și am reveni oricând cu mare drag.

• Ultima oprire, tot cu emoții: Găgăuzia, mai exact vinurile de Comrat.

O alegere mai mult decât îndrăzneață și inedită pe care nu o vom uita vreodată.
Nu știu dacă mulți au auzit de „regiunea autonomă” Găgăuzia însă cu siguranță nu ne-am fi imaginat că produce vin… și vin foarte calitativ. E un alt univers unde se vorbește DOAR limba rusă, au obiceiuri, tradiții și cultură unice.
Nu voi descrie Găgăuzia – lăsăm istoricii să descrie mai bine și mai corect situația – noi ne concentrăm pe vinuri și călătoria în general.
Cazarea a fost luată de pe booking și am ales-o pt stilul tradițional găgăuz, foarte rustic cu un restaurant unde am testat bucătăria locală cu influențe turcești și balcanice.
Ne-am înțeles foarte greu, prin semne și Google Translate pe alocuri, nu am avut tur de crame însă am rămas profund impresionați de intensitatea vinurilor de la Karagani.

O altfel de experiență.