Tocmai ce se oprise ploaia când am ajuns în Cadem și în fața noastră se etala un peisaj radical diferit față de ce am lăsat în Alentejo. Explozie de verde crud, vegetație abundentă și luxuriantă, umezeală densă (regretam amarnic alegerea papucilor de pânză din picioare ) , și un miros intens de iarbă cosită.

Tocmai ajunsesem în Vinho Verde

LOCATION, LOCATION, LOCATION

Vinho Verde (VV) este atât o regiune cât și un stil de vin, însă NU este un soi de strugure. Geografic ne uităm spre nordul Portugaliei, aproape de granița cu Spania, și vorbim despre o suprafață de 700.000ha din care doar 34.000 ha sunt acoperite de viță de vie. Și totuși…Vinho Verde este cea mai mare regiune viticolă DOC din Portugalia (15% din suprafața țării) mai mare chiar decât și mai celebra regiune vecină, și anume Valea Douro. Regiunea VV cuprinde 9 subzone, fiecare cu microclimat, sol și caracteristici diferite.

De ce totuși … VINHO VERDE?

Nu, nu este un vin de culoare verde ci mai degrabă un galben pai spre transparent chiar. Portughezii îi atribuie numele datorită prospețimii – este un vin tânăr și la origini, natural acidulat, asta pt că se grăbea îmbutelierea iar fermentația continua în sticlă. Graba nu a stricat treaba pare-se … publicul adoră perlajul subtil și drept urmare influențează ulterior producătorii să carbogazifice artificial marea majoritate a sticlelor de VV. VV este un vin ușor, „de conversație”, extrem de răcoritor, ușor efervescent (aduce a limonadă ) nu tocmai gastronomic (adică se poate consuma și ca atare) și având o alcoolemie redusă, ceea ce îl face ideal pt o zi de vară

BULETIN METEO și… GEOLOGIC

E musai pentru că altfel nu avem cum să ne explicăm de ce vinurile din cele 9 sub-regiuni sunt atât de diferite. Ne concentrăm pe nordicele și faimoasele Monção-Melgaço și Lima (unde suntem și cazați) și găsim aici mult granit, recunoscut pt abilitățile excelente de drenaj și care lasă o profundă amprentă minerală asupra vinurilor. În principiu găsim același tip de sol și în celelalte sub-regiuni însă pe măsură ce ne apropiem de granițele cu Oceanul Atlantic (vest) și Valea Douro (sud) se observă soluri mai acide de tip șist și chiar argilă.

Din punct de vedere climatic, imaginați-vă că aici plouă de 2 ori mai mult ca în Londra responsabili de fiind curenții oceanici (de aici și vibe-ul de pădure ) și lanțurile muntoase din est și nord.

Deci dacă nu am fi avut un sol poros, vițele nu ar supraviețui cu așa de mult volum de apă. Strugurii nu se coc complet din cauza cerului înnorat constant și de multe ori ciorchinii care conțin boabe verzi se folosesc integral în procesul de fermentare (de aici și aromele puternice de fructe verzi)

SOIURI Pe principiul „omul cât trăiește învață”, nu voi uita niciodată expresia unui barman când am cerut un pahar de Alentejo în loc de Alvarinho Ei bine, aflăm că fiecare sub-regiune din VV are cumva un soi vedetă, preponderent soiuri albe, și anume:

#Alvarinho – strugurele VIP care domină nordul regiunii, cu profil mineral intens și care se regăsește și „peste drum” de graniță, și anume la spanioli însă sub denumirea de „Albarinho” #Arinto – soi energic întâlnit în special aproape de țărmurile umede ale Atlanticului #Loureiro – preponderent în zona Lima și se distinge prin note mult mai florale #Azal & Avesso – soiuri întâlnite în zonele limitrofe granițelor cu valea Douro

PEDIGREE Portugalia se mândrește cu un nr impresionant de soiuri native de struguri..aproape 300 multe dintre ele cu un istoric fascinant de pe vremea fenicienilor și romanilor care plantează primii vițele de vie în zonele Alentejo și Algarve. Deși maurii care cuceresc peninsula în 711AD nu erau fani alcool, cumva vițele de vie rezistă însă mai mult pt producția de stafide decât pt cea de vin. Apar britanicii în peisaj și grație noilor rute comerciale, industria vinului portughez înflorește. Veți vedea în următorul articol despre zona Douro/Porto ce impact au avut și încă au britanicii în regiune.

PODGORII & DEGUSTĂRI

Deși cea mai mare regiune viticolă din țară, VV este extrem de fragmentată, având loturi și parcele aparținând a peste 38.000 de producători. Ceea ce înseamnă că găsim conceptul de "cooperative" care colectează și procesează strugurii de la aceste mici "quintas" sau ferme (similar cu Valdobbiadene în Italia) Începem cu zona Lima, mai precis cu Quinta Codecosa aparținând de Terra Rossa Vineyards, care se impune nu doar prin suprafața destul de măricică: 50ha (un fel de Liliac din Transilvania) dar și prin frumusețea celor 2 conace și inclusiv 1 capelă datând din sec 18, restaurate armonios de către gazda Eliana Rosa. Domeniul este absolut superb - pozele stau dovadă - și deși nu am reușit să ne sincronizăm să participăm la recoltă, am ales un pachet de degustare din meniul lor de la restaurant. Am testat (independent / adică fără somelier) un spumant și un vin alb de tip "vinho verde", ambele pe bază de Loureiro. Florale dar cu arome proaspete de citrice, măr verde, pară și extrem de minerale. Ne-am plimbat puțin prin vie după degustare și aici am văzut cât de diferită era vița față de sudul țării unde căldura toropește: plantele sunt imense, înalte și viguroase, "coafate" mai boem și cu mult fruct (accent pe cantitate)

A 2-a podgorie mult mai faimoasă este "senina" Soalheiro. O podgorie foarte dragă mie și la care visam să ajungem, deoarece de aici am testat primul meu Vinho Verde Observăm pe traseu cum norii dispar în momentul în care ajungem în Melgaço și înțelegem originea numelui: "soalheiro" = loc însorit Foarte aproape de granița cu Spania (atât de aproape încât rețeaua de telefonie mobilă ne vedea deja pe ES) și cumva pe malul sudic al râului Minho, Soalheiro se bucură de un super microclimat fiind ferit de curenții oceanici datorită barierei muntoase, bucurându-se de mai puține precipitații, nopți reci și zile calde și însorite (perfect combo ) Soalheiro are atât podgoria proprie dar acționează și ca o cooperativă, colectând de la 150 de ferme, în principiu singurul soi de strugure cultivat în sub-regiune, și anume: Alvarinho* (*găsim însă și cantități experimentale de Pinot Noir etc) Aici găsim un alt fel de VV, mai elegant, structurat (eu i-am spus cu "coloană vertebrală") de o mineralitate impresionantă și...fără bule Începuturile sunt destul de modeste, în sensul că fondatorul João António Cerdeira începe în anul 1974 să planteze Alvarinho pe o mică parcelă apoi să îl proceseze în propriul garaj. În timp, afacerea se extinde și începe să colecteze și din împrejurimi. Am avut parte de un tur ghidat în cramă urmat de o degustare într-una din cele mai epice terase panoramice cu vedere asupra văii Minho ️ Deja o trăsătură destul de comună la podgoriile din Portugalia, de menționat că Soalheiro crede cu multă convingere în conceptul de viticultură ecologică și sustenabilă, fiind prima cramă din Portugalia care a primit certificare de inovație în viticultură. Surprinzător am avut inițial o degustare de ceaiuri aflând cu surprindere că înainte ca Soalheiro să prindă contur, pe terenurile unde vedem acum vițe de vie, erau plantații de ierburi aromatice. Tradiția continuă și acum podgoria le cultivă cu succes pe ambele 100% organic (super recomand ceaiul Verbena ) După ce ne-am "spălat" palatul, am continuat cu o degustare clasică a 3 tipuri de Alvarinho însă ce ne-a rămas imprimat a fost Granit - un Alvarinho excelent, blend armonios de mineralitate și aciditate, lămâie, mere și flori de pajiște. Aflăm la final că Soalheiro fusese cotată ca una dintre cele mai bune podgorii din lume și că mai recent au și cazare în cramă, ideal pt cei care vor să evite condusul și să exploreze zona Minho - 》 https://soalheiro.com/guest-house-casa-das-infusoes/.

Ce ne-a plăcut :

• tradițiile și curentele noi - nu numai în viticultură dar și în design, gastronomie și multe altele - nu se elimină reciproc ba chiar se împletesc armonios în Portugalia
• oamenii calzi și primitori indiferent de zonă
• "filozofia" cramelor cu focus pe familie
• tot ce am mâncat și am băut

Ce nu ne-a prea plăcut

• poate că limba engleză care nu prea se vorbește în afara orașelor mari (dar am găsit aceeași situație și în Italia, Franța, Germania etc) dar nu pot spune că a fost un mare impediment

Ne-am întoarce? Amanhã