CRAMA AVINCIS - DRĂGAȘANI Iulie 2024 Vine și peisaj de vie în podgorie la apus de soare.

DATA POSTĂRI

March 19, 2025

AUTOR

M​oment de sinceritate. De ziua mea de naștere, îmi doream să ajung într-o altă zonă (tot o podgorie din România) dar nu s-au aliniat planetele…
Unde să mergem oare?
Lista de criterii era de data aceasta puțin mai extinsă îmi doream să ajung într-o altă zonă (tot o podgorie din România) dar nu s-au aliniat planetele…
Unde să mergem oare?

Lista de criterii era de data aceasta puțin mai extinsă:

  • cramă/podgorie cu cazare
  • relativ aproape (trebuia să ne intoarcem in Sibiu in max 3h a 2 a zi)
  • o cramă despre care aveam habar
  • sa accepte degustare de vinuri pentru 2 persoane (de regula e de la 5 persoane in sus)
  • sa fie disponibilă în ziua respectiva

Say hello to Drăgășani! ! 😊

Prima experiență cu vinurile Avincis a fost o degustare în care am testat celebrul lor Negru de Drăgășani, prezentat de oenologul cramei, și anume Andrea Previtali.
… și doamne ce experiență! ✨. O bijuterie de vin, catifelat și aromat, dar cu un incredibil caracter și, bineînțeles, superpremiat atât la noi cât și afară. Mai exact 17 medalii, marea majoritate pentru rezerva din 2019.

Ca soi:
I se spune Negru de Drăgășani pentru un motiv foarte simplu – e originar din Drăgășani, e un soi pur autohton care s-a omologat oficial în 1993 dintr-o încrucișare romano-georgiană, respectiv un Negru Vârtos și Saperavi. E un vin cu mult pigment (violet închis) și body (corpulent) și buchet extrem de parfumat de afine, prune, ciocolată și un strop de piper; Negru de Drăgășani

Sunt multe crame în zona Drăgășani, dar Avincis aduce ceva special. Nu doar vinurile emblematice, dar și faptul că e o cramă relativ tânără, poziționată strategic pe o colină numită Dobrușa (de aici și numele vilei de pe proprietatea cramei) pe partea dreaptă a Oltului… deci pe scurt: terasare, sol argilos, expunere la soare, Olt… vis paradis 😊.
Înapoi însă la experiența noastră… Crama Avincis e la o distanță de 1h 33 min de mers pe jos din Drăgășani și 13 min de mers cu mașina. Din păcate nu am găsit taxi sau Uber/Bolt în Drăgășani care să ne ducă la cramă, drept urmare, aveam nevoie de cazare în cramă sau cât mai aproape.

În zonă nu sunt multe variante, deci luăm cazarea Avincis de pe site-ul lor.
Sunăm, facem rezervarea, achităm în avans (aparent asta e regula), iar la ora 3 ale amiezii eram acolo.
Am fost întâmpinați de un domn simpatic care îndeplinea multe roluri la acel moment. El ne-a ajutat să ne cazăm, ne-a făcut turul podgoriei, al cramei și s-a ocupat de degustarea în sine (oenologul nu era, din păcate, în cramă).
De menționat că eram singurii turiști din cramă la momentul respectiv.
Oferta de cazare și degustare se poate verifica și pe site-ul Avincis, însă noi am ales o cameră dublă (Cabernet Sauvignon, din câte îmi amintesc) pentru o noapte, un pachet de degustare pentru două persoane, cină și mic dejun. Totalul (în iulie 2024) a fost de 1480 lei.Proprietatea are un farmec aparte care îmbină trecutul – a se remarca conacul familiei în stil neo-brâncovenesc (din păcate nu s-a putut vizita la interior) – cu viitorul, și anume crama în sine, realizată într-un stil futurist de către arhitectul Alexandru Beldiman.

Din păcate, 2024 nu a fost un an strălucit pentru producția de vinuri în România, datorită provocărilor climatice. Când am ajuns noi în podgorie, 70% din viță fusese afectată de o ploaie cu grindină. Doar vița de pe un anumit versant rămăsese neatinsă, fiind mai protejată.
În același timp, au fost foarte multe variații de temperatură ce au dus la o coacere neuniformă a strugurilor, drept urmare o calitate inferioară a recoltei (vom vedea asta și la Tohani, în vizita noastră din septembrie 2024).

Însă m-am bucurat tare mult să pot să văd cu ochii mei celebra viță „Negru de Drăgășani”, să vizitez crama și, mai ales, să cunosc un soi și mai special, descoperit în timpul degustărilor, și anume „Alutus” – Cuvée Valerius (și așa am aflat și faptul că podgoria aparține domnului Valeriu Stoica 😉).

Am plecat cu o „amintire” (cadou de ziua mea) și anume o sticlă de colecție Alutus Cuvée Valerius (nr. 1647), iar Cosmin și-a făcut un nou „prieten” pe care l-am botezat Tăciune.