DATA POSTĂRII
Iunie 22, 2025
AUTOR
Saint-Émilion: Acolo unde teoria WSET prinde viață
S-a scris mult despre Bordeaux și se va scrie în continuare… foarte intimidant sentimentul, pentru că mă întrebam mereu: cu ce aș putea să vin eu în plus din punct de vedere al conținutului? Mai ales că nici nu înțelegeam perfect toată istoria, topografia, sistemul de clasificări și apelații, etc.
La școală (WSET) îmi era extrem de greu să înțeleg logica din spate și să rețin toate denumirile de sate celebre, precum Pauillac, Pomerol, Pessac, Margaux, Saint-Émilion, Saint-Estèphe, etc. Așa că am învățat mecanic, sperând că, poate, într-o zi ajung și eu acolo, văd cu ochii mei și, eventual, mi se vor elucida toate misterele.
Acea zi a venit la final de mai anul acesta, când am decis să ne petrecem primul concediu în Franța, unii explorând și alții învățând 
unele dintre cele mai celebre regiuni viticole ale Franței, respectiv Valea Loarei, Bordeaux și Burgundia.
Despre Loara am povestit aici 
Valea Loarei, însă, după câteva săptămâni, mi-am luat inima în dinți și am început să aștern „digital” amintirile și impresiile după scurta ședere în Bordeaux.
Așadar, propun să începem cu „dreptul” și să vă povestim despre una dintre cele mai faimoase apelații de pe malul drept și anume: Saint-Émilion.
Saint-Émilion în cifre: 800 de châteaux și 5% din magia regiunii Bordeaux
Obligatoriu trebuie să ne uităm pe hartă și să observăm cum estuarul Gironde modelează relieful și cum se bifurcă ulterior în cele două brațe: Garonne și Dordogne. Cele două brațe sunt esențiale pentru soiurile cultivate, aromele, structura și, bineînțeles, terroir-ul vinurilor.
).La prima vedere pare mult, dar… dacă judecăm din punct de vedere al producției totale de vinuri produse în toată regiunea Bordeaux, Saint-Émilion contribuie doar cu 5% și se distinge și prin alt sistem de clasificare al vinurilor… pentru că de ce nu?
La școală mi se spunea să nu încerc să găsesc logica, pentru că nu o voi găsi… totul e istoric și abordarea s-a perpetuat cumva în timp, din varii motive.
Distanța dintre Bordeaux și Saint-Émilion se parcurge relativ ușor, e la doar 45 de minute de mers cu mașina, în apropierea râului Dordogne.
Pe măsură ce ne apropiam, observam deja un alt tip de peisaj… apar dealuri și viță de vie cât vezi cu ochii. Dreams do come true
.
*Asta deși istoria ne arată că Saint-Émilion are o tradiție viticolă extrem de bogată și merge înapoi în timp până în 56 î.Hr., când se descoperă aici prima amforă.
PUȚINĂ ISTORIE…
Imperiul roman, creștinism, pelerini, ordine călugărești, familii regale, revoluții, războaie napoleoniene… toți acești factori își lasă amprenta masiv asupra istoriei Bordeaux-ului și a malului drept.
Datorită reputației și cererilor constante din partea Angliei, Flandrei și a Olandei în secolul al XVII-lea pentru vin de Saint-Émilion, orășelul crește ca suprafață și încep să apară tot mai multe loturi și parcele, mulți proprietari, iar suprafețele continuă să se fragmenteze.
Asta până în secolul al XIX-lea, când… stop joc… intră phylloxera în peisaj și rade aproape jumătate din suprafața podgoriilor, nu doar din Saint-Émilion, ci din toată Europa (despre faimoasa insectă puteți afla mai multe aici Phylloxera – Hard To Kill, varianta viticolă).
Faima scade, calitatea, dar și producțiile devin extrem de limitate, multe castele dispar, iar această situație se menține până când se găsește un „leac” împotriva insectei letale și apare sistemul de clasificare pentru vinurile din Saint-Émilion (1955), care repune Saint-Émilion pe harta viticulturii.
IMPORTANT DE ȘTIUT
Înainte de a vă povesti despre minunățiile văzute și testate în Saint-Émilion, câteva observații pe scurt:
- Cea mai importantă caracteristică (influențată de toate cele enumerate mai sus) este soiul de struguri cultivat: ROȘU*. Malul drept e celebru pentru cupaje mai blânde, profil aromat, tanini moi, accent mai mult pe fructe – domină Merlot ca soi roșu cultivat (79%), urmat de Cabernet Franc (15%) și, în cantități foarte mici: Cabernet Sauvignon, Petit Verdot, Carmenère (plantat masiv în Chile), Syrah și Malbec (soiul semnătură al Argentinei).
*Asta nu înseamnă că nu găsim soiuri albe pe malul drept; în trecut, chiar se cultivau la scară largă în Saint-Émilion, însă acum sunt destul de rare. - Merlot la el „acasă”: Merlot se naște lângă orașul Libourne (foarte aproape de Saint-Émilion) și are o semnificație tare interesantă. Se spune că provine din cuvântul „merle” (în limba franceză), care, tradus în limba română, înseamnă mierlă (mierla, aparent, adora boabele de struguri Merlot și de aici legătura). Se pare că e produsul unei încrucișări între Cabernet Franc și un soi autohton destul de obscur (nici nu cred că mai există astăzi), numit Magdeleine Noire des Charentes.
- Clima: temperat-oceanică, destul de oscilantă și diferă de la microzonă la microzonă, adică: mai cald și influențe oceanice în partea sudică, mai răcoros și ploios în nord-est. Deci: clima e atât de diferită încât un an bun pe malul drept nu înseamnă automat și un an bun în Médoc (malul stâng).
- Solul: extrem de variat, însă predomină argila, calcarul, solul nisipos și lutos (roșu și maroniu), care acționează ca un burete (reține și dozează cât trebuie cantitatea de apă la nevoie), e adorat de Merlot-ul cel delicat și ajută la intensificarea notelor fructate.
- Relieful: ușor elevat, dar și plat. Vă povesteam de acele dealuri când ne apropiam de oraș… dacă avem dealuri, discutăm despre un alt tip de poziționare al viței, avem alt sol, avem umbre etc. Tocmai de aceea, loturile aflate pe platouri (în jurul orașului Saint-Émilion și în partea nordică) sunt cele mai valoroase din cauza expunerii la soare și a solului.
- Planta/vița de vie: din nou, impactată de sol, rădăcina e foarte adâncă și, dacă se ramifică și se extinde suficient, va reuși să transmită perfect mineralitatea și terroir-ul zonei → rezultă vinuri complexe și bogate. Ca dimensiune și înălțime, e foarte mică comparativ cu alte zone viticole văzute, însă vă voi povesti de ce e atât de mică în alt articol → stați pe aproape.
SĂ TRECEM LA FAPTE 
Și fiindcă aparent nu învățăm din greșelile noastre, recidivăm cu inițiativa de a fi în continuare „spontani” ca pe Valea Loarei. Odată ajunși în Bordeaux, am constatat cu aceeași dezamăgire că ne trebuia rezervare în avans aproape la toate podgoriile și châteaux-urile pe care le țintisem inițial.
Asta s-a întâmplat cu primul château din Saint-Émilion – Château Chatelet – care ne-a trimis foarte elegant la plimbare când am întrebat dacă putem face o degustare „pe loc”.
Nu ne descurajăm și mergem mai departe la Château La Croizille, mai deschiși și prietenoși cu turiștii neexperimentați (ca noi 
) și care ne primesc pentru o degustare inopinată.
În imaginea de mai jos am încercat să captez o parte din peisajul absolut magic care se desfășura în fața noastră de pe terasa castelului unde am și făcut degustarea.
Aflăm că proprietatea din Saint-Émilion cuprinde două loturi: Château La Croizille (cel nou) și Château Tour Baladoz (mai vechi), cumva poziționate unul în fața celuilalt (aspect care, din nou, ne-a încurcat puțin, pentru că pe Google găseam un nume, iar la fața locului, respectiv pe clădire, altul), ambele aparținând unei familii de „négociants” de origine belgiano-franceză – De Schepper (Maison de Mour).
Suprafață micuță: 5 ha (cum explicam mai sus), însă pe principiul „mic, dar voinic”, Château La Croizille este o podgorie evaluată ca „Grand Cru Classé”, termen echivalent cu prestigiu, calitate, terroir de excepție și, bineînțeles, evaluări riguroase.
Luăm pachetul „Terroirs” de 5 vinuri cu 25€, unde testăm 1 Bordeaux blend, 2 Saint-Émilion Grand Cru și 2 Margaux (familia De Schepper având mai multe podgorii în zona Bordeaux, inclusiv pe malul stâng).
Încă stau să mă gândesc dacă am ales corect pachetul 🤔 , asta nu din cauza calității vinurilor – au fost excepționale 🎩 – ci datorită faptului că voiam să mă concentrez 100% pe malul drept, adică să înțeleg mai bine profilul vinurilor de Saint-Émilion. Ce bine că le-am amestecat 😅
Două comori testate rămân totuși cea mai frumoasă „amintire”: note fine de afine, mure și ciocolată neagră, piper negru, vanilie, piele și fum, ambele baricate în stejar franțuzesc și un postgust de poveste.
ODAI și BUNĂTĂȚI
Plecăm „îmbătați” (de fericire ) spre oraș să găsim un winebar/winerestaurant și ne oprim la Ô 3 Fontaines, unde testăm primul fois gras și o rață confit dumnezeiască 
acompaniate de niște minunății de vinuri (pe care le-am și cumpărat de la wine shopul de lângă restaurant):
Château Tour St Christophe – Les Terrasses 2022 & Château Bellefont-Belcier – Les Tours de Belcier 2018
După ce ne-am plimbat cu „prada” pe străduțele orășelului câteva ore bune (mașina fiind parcată la intrarea în oraș), ne-am retras în plină glorie la winehotelul ales via booking, și anume: Château de Seguin.
Ne-am propus să avem o cazare mai „altfel” în concediul din Franța, visam să stăm o noapte la un castel. Doamne ce entuziasmată eram🥳 mai ales văzând cum arată hotelul pe booking, locația și ratingul. Dezamăgirea a venit când ne-am cazat și am constatat că era un fel de… château, însă în sistem apart-hotel.
Adică: nu exista nici o recepție – ne-am cazat singuri după ce am primit instrucțiunile (pe franceză) prin whatsapp, nu era nici un restaurant (speram să luăm o cină dar am ajuns să mâncăm pufuleti din mașină) și eram complet izolați – nu era absolut nici un personal în apropiere.
Camera, spațioasă cu niște memento uri „inedite” inspirate probabil din niște evenimente nu tocmai pozitive…
Daca am mai reveni în Saint-Émilion : Ieri!
)Mâncarea ★★★★★ (ce festin… ce măiestrie… ce experiență… încă visez la 
)
Câteva tips & tricks (învățați din greșelile noastre)
- pregătiți-vă din timp
- țintiți spre perioade precum aprilie / mai/ septembrie/ octombrie (în august de regulă nu doar că ce foarte cald însă aproape toată lumea din Franța e în concediu și podgoriile închise)
- atenție la cazări: luați în avans hotelurile (musai cu free cancellation) și atenție: doar pt că scrie „chateau” nu înseamnă că și este un castel
- planificați itinerariul (traseu, opriri, limite de viteză, etc.)
- rezervati în prealabil degustările (multe podgorii au inclusiv pe site posibilitatea de a face programarea online)
- 2/3 crame/podgorii pe zi e mai mult decât suficient (veți simți asta după câteva zile)
- atenție la limită permisă permisă de alcool dacă mergeți cu mașina (0,5g)
- nu trebuie să vă simțiți obligați să cumpărați sticle de vin după degustări, mai ales având în vedere prețurile destul de piperate din Bordeaux
- mă gândeam să spun să vă folosiți franceza, dar nu cred că are sens, pt că deși eu mă străduiam să îmi scot franceza de la naftalină și să vorbesc cât mai mult (am făcut grădiniță și dat Bac ul în franceză), tot în engleză mi se răspundea
- buget: degustările pleacă de la 25€/ persoană în sus iar mesele ceau în medie pe la 40€/pers la restaurante (aperitiv, fel principal, desert, băuturi), însă am avut și zile în care ne bucuram să luăm doar o baguette simplă cu niște camembert… de ce nu?
- în principiu puteți merge pe jos la crame odată ajunși în St. Emilion, însă unele sunt cumva dispuse la 2,3 km în afara orășelului deci va trebui să vă pregătiți cu un outfit corespunzător
Alte tips & tricks mai puteți găsi și aici 
https://vinovidivici.ro/bine-de-stiut/
