Se făcea că citeam anul trecut un articol despre capitalele vinurilor și m-am mirat să aflu că Plovdiv a deținut titlul de Best Wine Capital în 2025.

Îmi aduceam vag aminte de Plovdiv când tranzitam Bulgaria în drum spre insulele grecești dar nimic mai mult .
Încep cercetarea online și mare mi-a fost surpriza să găsesc atât de multe lucruri interesante nu doar despre oraș dar și despre regiunea din care făcea parte: Tracia.
Spartacus, Dionysus și memorabila zicală a tovarășului Iliescu „the ducks (dacs) come from the tracks”, Plovdiv e pus rapid pe lista de city break-uri din 2026.

Zis și făcut și iată-ne deja traversând „Podul Prieteniei” de la Giurgiu-Ruse.

Ne-am făcut „temele” înainte: liste de wine baruri, podgorii și crame, soiuri de struguri, restaurante și obiective de vizitat… o și câte și mai câte

PLOVDIV

Fostă capitală a provinciei romane Tracia și oficial cel mai vechi oraș locuit continuu din Europa (8000 de ani… adică mai vechi ca Atena ) Plovdiv este un oraș de dimensiunea Clujului, și el, al 2-lea ca mărime din Bulgaria după Sofia.
Intrarea în oraș identică ca și în orice alt oraș post-sovietic: blocuri turn cu zeci de etaje la orizont, arhitectură de tip „Russian Renaissance”, culori sumbre, zone industriale semi-abandonate și cu amintiri probabil similare ca ale noastre.
Dar pe măsură ce avansăm spre centrul orașului, peisajul se schimbă treptat și vedem bulevarde largi, vile decorate în stil „alafrangi”, clădiri istorice impresionante și… o mulțime de ruine romane.
Trebuie să recunosc că nu mă așteptam tocmai în Bulgaria să găsim „o mică Romă” – așa cum i se mai spune Plovdivului.
Mă obseda întrebarea de ce ruinele erau într-o stare impecabilă într-un astfel de oraș (nu mă refer la Bulgaria în sine ci fac aluzie la regimul politic pe care l-au avut din păcate aproape toate țările din blocul de est al Europei și la tendința conducătorilor de atunci de a elimina orice urmă de cultură, tradiție și identitate opusă ideologiei lor) și ulterior am decodat misterul: istoria s-a așternut strat cu strat.
Ruinele și artefactele romane (Forumul Roman, Stadionul Antic și Teatrul Roman) au fost pur și simplu îngropate de-a lungul anilor, apoi peste ele s-au construit moschei și alte clădiri din perioada bizantină și otomană și peste acestea din nou alt strat de clădiri mai noi, blocuri și case. Straturi de istorie.

Teatrul roman din Philippopolis, Plovdiv

Aflăm că orașul mai are un record european: cea mai lungă pietonală – 1.8 km.

Pe această pietonală ne-am plimbat în lung și în lat căutând wine baruri și am decis în unanimitate că de departe cel mai cel este: SeeWines.
Aveam pe listă și altele (Cork & Fork, Barrel Wine Corner și 5Nat Bar dar fie erau închise – în ciuda programului care spunea altceva – fie experiența nu a fost una memorabilă) dar la SeeWines am găsit cea mai premium colecție de vinuri locale, design de tip boutique și sommelier on site care ne-au explicat cu lux de detalii tot ce am băut.
Și am mers bineînțeles pe o degustare de vinuri locale

Am început cu cel mai inedit Pet-Nat băut vreodată, nu numai bulgăresc dar din struguri Riesling – perlaj fin, arome delicate de măr verde, pere și biscuite, suficient de mineral – un deliciu
Gergana Danube Plain 2024 (aflăm că Gergana e de fapt o încrucișare între Muscat & Dimyat) – galben-verzui cu arome florale intense de caprifoi, crini și soc, urmate de caise și piersici… puțină miere. Foarte reușit
schimbăm paleta cromatică și testăm primul rose, un cupaj de soiuri locale: Mavrud, Rubin și Gamza.
Deși nu sunt un fan de rose, am plecat cu 2 sticle pentru că m-a convins delicatețea buchetului. Simțeam ceva bubblegum dar foarte discret, frăguțe și măr copt (sommelierul ne făcea comparația cu mere confiate pe care le mănâncă copiii de obicei la bâlci )

Artileria grea începe cu un Syrah de la una dintre cele mai faimoase podgorii din Tracia – Crama Dragomir: un cocktail delicios de fructe negre și ușor piperat, urmat apoi de un Merlot „de Dunăre” (zic și eu Dunăre, regiunea viticolă se numește de fapt „Câmpia Dunării”) care ne-a sucit mințile . Atât de tare încât la întoarcere spre țară, am făcut imposibilul și i-am vizitat Un Merlot atât de catifelat și elegant încât mi-am adus aminte de vizita de anul trecut din St Emilion .

PODGORII, CRAME ȘI DEGUSTĂRI

TIPCHENITZA – Câmpia Dunării

Podgoria este oarecum fragmentată, parcelele fiind localizate undeva în jurul satului Tipchenitza din zona Câmpia Dunării. Practic între capitala Sofia și orașul Montana.
Drumul ne-a dat ceva de furcă, fiind un mix de drum de țară și forestier însă odată ajunși la destinație, am fost toți de acord că zona este absolut superbă.
Viile sunt plantate pe dealurile deasupra satului, la 600m altitudine și în total sunt 30ha dar doar 12ha sunt folosite efectiv datorită lipsei de capacitate.
Proiectul ia naștere destul de recent – 2017 – cu sprijin UE și deși s-ar încadra în aria de „cramă boutique” observăm mult accent pe tehnologie și inovație.
Am descoperit Tipchenitza prin acel Merlot de care vă spuneam mai devreme, fapt ce m-a împins să le scriu pe Instagram și să postez un story. Au reacționat rapid și foarte pozitiv și a 2-a zi ne-a întâmpinat tocmai sommelierul podgoriei: Nadya Mineva.
Merlot-ul ca Merlot…. dar ce minunății am mai găsit
Sauvignon Blanc… baricat
După 1 săptămână intensă de WSET 3 în care înveți că aproape tot SB e păstrat în vase inerte pentru a își menține aromele fresh și aciditatea ridicată, ei uite că testăm pt prima oară un SB maturat în stejar franțuzesc.
Arome de iarbă, măr verde, rubarbă împletite splendid cu notele de stejar și unt – demențial
Apoi un orange wine cu un buchet plăcut înșelător: gem de caise, ceară de albine și miere însă sec și cu o aciditate ridicată, extrem de bine echilibrat.
Am încheiat cu dorința mea de a testa un Rubin monovarietal (gustasem doar cupaje până atunci). Putem spune că Rubin este un fel de „nepobaby” al strugurilor cu așa părinți celebri: Nebbiolo & Syrah. A livrat peste așteptări: Rubinul din gama Tochka (înseamnă „punct” în limba română) e baricat în stejar bulgăresc, o esență care dă un plus de masculinitate: tabac, piele și fum dar în același timp aromele de coacăze și cireșe sunt omniprezente.
O revelație crama Tipchenitza, cu un super vibe și cu focus pe sustenabilitate și neconvențional, sper doar să mai putem să îi vizităm în viitor sau să le testăm licoarea .

ZAGREUS – Tracia

Zagreus = divinitate din mitologia tracică (teritoriul Bulgariei actuale) fiu al zeiței Heptis, protector al vegetației, vinului și al fertilității. Ulterior preluat de mitologia greacă ca și Dionysus, fiul lui Zeus și al Persephonei, ucis de titani la comanda Herei răpusă de gelozie (în cazul în care nu v-ați dat seama sunt mega fan mitologie ).

Preluând numele divinității locale, podgoria „Zagreus” este nu doar una dintre cele mai celebre din regiune dar și prima cramă organică.
Pe cele 130ha Zagreus se concentrează mai mult pe soiuri roșii de tip Mavrud (vedeta Traciei), Syrah, Merlot și Cabernet Sauvignon dar și câteva albe locale: Dimyat (100% ) și Rkatsateli (împrumutat din ) și internaționale – Sauvignon Blanc.
M-a surprins în drum spre podgorie lipsa elevației, suprafața destul de plată și solul brun. Ni se confirmă ulterior de către gazda noastră Grozdena Nikolova că solul este într-adevăr de tip agricol, foarte bogat în nutrienți. Altă curiozitate inedită .
După un tur de cramă, revenim în salonul din recepția podgoriei și purcedem cu degustarea a 5 vinuri: PetNat din Mavrud (care crește în popularitate aparent), Rkatsiteli (primul testat în stil bulgăresc extrem de aromat, practic esență de gutui, reușit) apoi 3 tipuri de Mavrud: Santimenti 2023 (cu intervenție minimă), Mavrud baricat 2022 și cireașa de pe tort (și la propriu și la figurat): Mavrud Appassimento – vin produs conform tehnicii celebre care presupune uscarea strugurilor Mavrud timp de 60 de zile pt a obține o concentrație a aromelor. În notițele mele: aronia, măceșe coapte, cireșe negre, cacao, ciocolată neagră și piele.
Degustarea a fost 10/10 mai ales că a fost într-o zi de duminică și organizată de către Grozdena, o super gazdă cu o engleză perfectă, multe cunoștințe în ale vinificației și care ne-a spus că i-a fost oarecum destinat să lucreze în viticultură, numele ei provenind de la „grozde” care înseamnă „strugure” în bulgară

VILLA YUSTINA – Tracia

La a 3-a cramă ajungem cu mai mult de o oră întârziere pt că am greșit adresa – o luasem în direcția opusă (aviz amatorilor: sunt mai multe locații în jurul Plovdivului, dacă vreți la cramă țintiți spre satul Ustina)
Film oarecum diferit: cramă cu 42ha lansată oficial în 2006, acum extinsă și cu un hotel, sală de evenimente (în special pentru nunți) și restaurant. Aflăm că proprietarul se lansase în viticultură grație afacerii inițiale, și anume producerea de cazane de inox pentru industria băuturilor alcoolice.
Podgoria fiind în partea opusă a orașului la vreo 35km, se laudă cu alt tip de sol: calcar.
Și asta s-a resimțit într-adevăr în ceea ce am testat ulterior.
Ne-am delectat cu Chardonnay baricat în stejar franțuzesc, Dimyat proaspăt și crocant, și un Special Reserve 2019 – un mariaj de soiuri locale și internaționale extrem de corpolent și condimentat.

Per ansamblu, a fost o escapadă cu multe surprize (plăcute), ne-am bucurat că am adăugat încă o țară cu rădăcini adânci în lumea vinurilor, marea majoritate excepționale .
Plovdiv e un oraș de tip muzeu, merită 100% vizitat însă ne-am fi dat seama că a fost Capitala Vinurilor în 2025? …mmm nu prea.

Ne-am întoarce? Absolut! Însă am alege o cramă cu cazare on site.

Nazdrave