Montepulciano

Recunosc că am făcut greșeala începătorului și am încurcat Montepulciano d’Abruzzo cu (Vino Nobile) Montepulciano . De abia după ce m-am documentat mai bine am înțeles că vorbim de 2 vinuri, struguri și chiar regiuni complet diferite.

Pe scurt (ca să nu faceți ca noi):

• Montepulciano este un oraș din regiunea Siena, celebru pentru vinul numit Vino Nobile di Montepulciano, un blend produs în principal din soiul Sangiovese (min. 70%).
• Montepulciano d’Abruzzo este un vin din regiunea Abruzzo (la vreo 3h de condus din Montepulciano) și produs dintr-un strugure numit… ce credeți… Montepulciano într-un procent de min. 85%, iar restul este de regulă Sangiovese.

Deci: strugurele Montepulciano nu vine din orașul Montepulciano

Ei nu-i nimic, pornim să găsim tainele vinului nobil și ajungem la Poderi Boscarelli, o podgorie relativ „tânără” pentru zona Toscanei – 1962 – însă cu rădăcini nobile.
Iar aceste rădăcini au pus de fapt vinul din Montepulciano pe hartă… asta și proximitatea față de Pienza bineînțeles .
Facem o paranteză necesară pentru a vă povesti puțin despre orășelul Pienza aflat la doar 20 min distanță de Montepulciano și care devine faimos din cauza unui localnic anume – Silvio Piccolomini – care devine în sec. 15 Papa Pius al II-lea. Susținător al curentului renascentist, Papa își propune să transforme satul natal într-o utopie arhitecturală și angajează cei mai renumiți meșteri pentru a-și îndeplini visul. Din păcate Papa moare înainte ca lucrarea să fie completă, însă zona centrală este finalizată la timp, iar capodopera intră în patrimoniul UNESCO în 1996.

Deși nu la fel de celebru ca și Florența, Siena, Lucca, San Gimignano etc, orășelul vrăjește pe loc și vă super recomandăm să faceți măcar o scurtă oprire pentru un espresso. Pienza devine celebru nu doar pentru statutul de oraș „utopic”, dar și pentru aristocrație, familii cu sânge albastru și noblețe.

Și ce se bea în acea perioadă? În special în rândul elitelor? Vin… De unde? Din proximitatea Pienzei bineînțeles.

Și așa intră în scenă vinul din apropiatul Montepulciano, care devine favoritul somelierului papal, acesta botezându-l chiar „perfectissimo”.
Această licoare a lorzilor este asociată cu înalta societate, este exportată internațional și așa își cimentează faima.

La Poderi Boscarelli aflăm câteva din aceste aspecte, în timp ce facem un scurt tur al podgoriei și al cramei (aici testăm pentru prima dată strugurii Sangiovese numiți local „prugnolo gentile”) urmat de o degustare a 6 vinuri.

• Prugnolo – Rosso di Montepulciano 2024 – o variantă „junior” (adică maturat doar 6 luni în cuve de beton) primul din degustarea noastră, un vin proaspăt și fructat, foarte „băubil”.
• De Ferrari 2023 – peisajul se schimbă iar Sangiovese e îmblânzit puțin de Merlot. Un duo echilibrat focusat pe consum până în 4-5 ani.
• Vino Nobile di Montepulciano 2022 – din vițe mai tinere (min. 10 ani) și baricat în baricuri din stejar slavon (aceleași baricuri din Piemonte dacă vă aduceți aminte ) – foarte vivace și plin de caracter, deja mi-l imaginez lângă o lasagna …
• Vino Nobile di Montepulciano Riserva 2021 – din vițe Sangiovese vechi de peste 20 de ani replantate pe porțiuni cu cel mai bun sol cu un strop de Colorino (pentru extra pigment). Este primul vin roșu cu note minerale pe care l-am încercat, cu adevărat deosebit.
• Sotto Casa Riserva 2021 – echivalentul unui grand cru, corpolent și extrem de parfumat rezultat din blendul a 3 soiuri: Sangiovese, Merlot și Cabernet.
• Boscarelli IGT Toscana 2021 – din nou un blend îndrăzneț însă delicios de condimentat de tip Bordeaux din Sangiovese, Merlot, Cabernet Sauvignon, Syrah și Petit Verdot baricat 18 luni în stejar franțuzesc.

Am plecat fericiții posesori ai unei sticle de Vino Nobile di Montepulciano Reserva 2021 și 2 de Ferrari .

Drumul spre și înapoi spre cazare a fost absolut superb, am încercat să ajungem și la celebrele „Elysian fields” unde s-a filmat Gladiatorul însă am ajuns după ce grâul s-a cultivat (damn…).

(Brunello di) Montalcino

Schimbăm macazul, parcurgem vreo 35km din Montepulciano și trecem de la cupaje la monovarietate, adică 100% Sangiovese (cu steluță de rigoare deoarece deși vorbim despre același soi de strugure, putem întâlni mai multe clone în funcție de zonă).

Sangiovese de Montalcino – numit și Brunello sau Sangiovese Grosso – este o clonă celebră nu doar pentru abilitatea de a reda perfect terroirul regiunii ci și pentru potențialul de învechire (10 ani +).

Brunello în traducere liberă înseamnă „cel brun / întunecat” asta din cauza culorii închise atât a strugurelui cât și a vinului cu același nume. Exact ca și faimosul pisoi al celor de la WineNot din Sibiu, Brunello are mult caracter, e bogat și corpolent, taninic și acid, iar unii spun că e poate… poate cel mai bun vin din Italia (watch out Barolo).
Atât de bun încât e printre primele vinuri care primesc în 1980 clasificarea DOCG deși e relativ „tânăr” în comparație cu frații mai mari Chianti Classico și Vino Nobile di Montepulciano.
Dacă în spatele creației originale stă Clemente Santi, proprietarul podgoriei Biondi Santi (am fi vrut să îi vizităm dar nu ne-au răspuns la email ) responsabil de multele experimente pe clonele de Sangiovese și pentru statutul ulterior de VIP al lui Brunello e nimeni altul decât nepotul acestuia: Ferruccio Biondi Santi.
Ferruccio perfecționează metoda de vinificație prin folosirea celebrelor „botti” (din nou stejar slavon) și devine unic producător de Brunello.
Vinul ajunge pe mese „mari” (aka Regina Elisabeta a II-a), notorietatea crește și uite așa.
Principiul sacru pe care Brunello a fost creat a fost respectarea tradițiilor, a terroirului și a strugurelui devenit deja sacru pentru Toscana: Sangiovese Grosso. Orice în afară de ingredientul de mai sus, intră în domeniul… penal.
Observ deja multe similarități cu conflictele din Piemonte, vă aduceți aminte de „Barolo Wars” din articolul precedent?
Acum fără glumă, cazul e și aici real și puteți citi mai multe despre „BrunelloGate” – 》aici

Italienii iau vinurile foarte în serios, se pune mult accent pe respectarea metodelor clasice însă în ultimii ani, observăm tot mai mulți producători mici, locali preocupați de sustenabilitate, vinuri organice și mai ales accesibile.
Tocmai din acest motiv am ales o altfel de podgorie ca să încununăm cu succes excursia noastră în Toscana, și anume: Podere Le Ripi – podgorie 100% organică și biodinamică. Un concept inovativ condus nu de o bancă, consultanți sau de oameni de afaceri ci de un grup de prieteni pasionați de viticultură, agricultură și sustenabilitate.

Podere le Ripi pleacă de la ideea unui experiment însă după 14 ani de existență, se transformă într-o comunitate de sine stătătoare, un ecosistem care produce vin, dar și legume, miere și multe altele.
Față de orice altă degustare la care am participat, trebuie să recunosc că nu am văzut așa de multă pasiune și entuziasm cum am văzut aici, la 800m deasupra nivelului mării.
După ce am văzut ferma, livada de măslini, pomi fructiferi și stupii de albine, ajungem să vedem și vițele de vie dispuse pe 35ha.
Avem un mix de soluri argiloase cu sedimente marine pe partea estică și nisip-lutoase pe partea vestică însă ambele influențate de vulcanul care doarme de sute de mii de ani: Amiata.

Crama si ea deosebită: construită în formă de spirală, conform principiul antic după care se ghidau arhitecții pentru a obține armonie estetică.
Iar in „pantheon” gasim atat botti cat si barrique uri insa mai ales cuve de beton unde se odihnesc vinurile fara mult deranj din partea vinificatorilor.
Testăm vinuri albe și rose și roșii, acompaniate de un platou de tip charcuterie cu produsele din fermă și ce m-a fermecat pe loc a fost… mierea.
Doamne ce miere… nu știu dacă ați mai testat vreodată miere de castane, dar miere ca la Poderi le Ripi nu am încercat veci… vis paradis
La capitolul bahic, am avut un cupaj alb din Vermentino, Malvasia și Trebbiano din 2023 cu note minerale, de miere și fagure, salcâm și mușețel. Apoi un Rose Cappucetto din Sangiovese cu note fresh de cireșe și hibiscus iar roșiile au venit cu povești la pachet deoarece fiecare vin și fiecare etichetă avea o poveste de spus

Sogni & Follia 2021 – un Rosso di Montalcino maturat 4 ani în barrique franțuzesc (aici vedem influențele noi) urmat de Amore & Magia – un Brunello di Montalcino din 2020 unde reies notele terțiare de piele, Riserva Lupi & Sirene din 2019 – tot Brunello, tot DOCG însă mai puternic axat pe prune roșii, piper negru și tabac și terminăm sobru cu un Cielo d’Ulisse 2019 – un Brunello cu note de merișoare, oțet balsamic și din nou piele.

Ni se oferă o surpriză spre final, un tasting din gama lor niche numită Bonsai (un experiment ce presupune un alt sistem de dresare a viței de Sangiovese (goblet) astfel încât rezultă o viță cu frunze pitice… de aici și numele) mai exact testăm un Red (Brunello) Toscana Rosso – un vin deosebit de bogat, rotund și condimentat ce iar mi-a adus aminte de Apogeum … însă cu mai multe accente minerale.

O experiență premium, și la propriu și la figurat

Note finale:

• în principiu toate vinurile Chianti DOCG trebuie să conțină 70% Sangiovese, Chianti Classico 80% și tot așa.
• până în 2006, se puteau folosi și struguri albi (gen Malvasia) în blendurile de Chianti.
• simbolul Chianti Classico – Cocoșul Negru (nu vorbim despre Fetească Neagră de la Licorna ) ci despre „Gallo Nero”, care își are izvorul din eternul conflict dintre Florența și Siena, care s-au decis să pună capăt rivalității asupra teritoriului disputat (Chianti) printr-o modalitate cel puțin inedită; fiecare tabără a ales să fie reprezentată de câte un cocoș (Siena alb și Florența negru) iar cel care cânta primul urma să câștige. Siena a ales cel mai arătos și bine hrănit cocoș iar Florența a decis să meargă pe un cocoș negru pe care l-au ținut flămând câteva zile bune într-o cușcă în întuneric; cocoșul negru eliberat din captivitate a cântat primul (mă gândesc că de foame…)
• toate degustările la podgoriile vizitate au necesitat rezervări cu cel puțin 1 săptămână în avans, toate realizate via email, și au costat undeva la 35€/pers (a se menționa că nu toate podgoriile mi-au și răspuns la emailuri sau aveau disponibilitate).
• ca întotdeauna, verificați sărbătorile naționale, zilele de concediu etc.
• aveți nevoie de mașină pentru a merge la degustări, enoteci etc însă atenție din nou la regulile de circulație și la limita de alcoolemie de 0.5g/L.
• ca în orice altă țară, se observă și în Italia ranchiuna dintre regiuni, în cazul de față între Chianti și Barolo, mai ales după ce faima Barolo a crescut exponențial în ultimii 20-30 de ani iar Chianti fiind văzut mai degrabă ca un vin de masă; toscana se ridică prin numărul de turiști îndrăgostiți de peisajele idilice dominate de coline cu celebrii chiparoși, orășelele medievale fermecătoare, uleiul de măsline de calitate superioară, preparatele gourmet și multe altele.
• partea pozitivă e că găsim vin italian berechet pe toate rafturile, dar întrebarea e ce fel de vin ajunge? Și cum se bea?; poate de aici și percepția noastră inițială că sangiovese e prea acid (cumva similară impresia și în Piemonte cu Barolo) dar… și de aici am plecat cu multe informații și mistere elucidate și mă bucur tare că am avut oportunitatea de a ne face măcar o idee asupra fermecătoarei Toscana ️.