Până nu de mult…

Asociam Rieslingul cu un ceai de piersici. Lipton să fiu mai precisă. Ultra parfumat, dulceag și greu. Ce nu ajuta cu siguranță era că nu îmi plac deloc piersicile… motiv în plus să îi aloc un loc special la coada listei de preferințe. Asta până când am început să aleg mai atent, să mă documentez și să îmi dau seama că am judecat timpuriu și greșit.
Unul dintre cele mai versatile și rezistente soiuri, Riesling „se naște” în Germania cea friguroasă, mai exact prima atestare menționează 1453 în zona Rhinului, într-un mic orășel din zona Rheingau numit Rüsselsheim.
Germania păstrează supremația în continuare, deținând peste 45% din producția mondială de Riesling, dar găsim soiul – de cele mai multe ori monovarietal – și în Franța (Alsacia mai exact), Austria (mai ales în regiunea Wachau) dar și în SUA (statul Washington) și Australia (în cele 2 văi celebre Eden și Clare Valley).

Vom vedea pe parcurs cât de important e relieful pentru Riesling, dar pe scurt:

Extrem de versatil în sensul de număr mare de stiluri în care poate fi produs: de la vin spumant până la vin sec, demisec, demidulce și dulce.
Deși de cele mai multe ori nu e baricat, are un fantastic potential de învechire datorită acidității ridicate (din cauza temperaturilor mai scăzute), al nivelului de zahar și de asemenea poate căpăta note complexe de ghimbir, fagure sau ceară de albine și celebra aromă de petrol sau kerosen (sună ciudat știu … dar așa veți recunoaște unele dintre cele mai reușite exemplare).
Din nou versatil pentru că se poate asocia ușor cu foarte multe feluri de mâncare (de la carne albă, salate și brânzeturi moi până la bucătăria asiatică și foie gras) și expresiv pentru că preia și transmite perfect caracteristicile locului în care crește (adică terroirul).

• Solul: cel mai des întâlnit este argilos de ardezie (recunoscut pentru proprietățile de captare și menținere a căldurii din timpul zilei și care ajută vița să supraviețuiască când temperaturile scad în timpul nopții), sol ce oferă note minerale delicate și aproape afumate, dar găsim și soluri vulcanice, loess și calcar.
• Aciditatea: ridicată din cauza temperaturilor, însă e un soi care adoră frigul.
  Pe de o parte avem note delicate de fructe verzi și citrice cu cât e mai frig și pe de altă parte arome puternice de piersici și fructe tropicale cu cât e mai cald* (bineînțeles că depinde și tehnica de vinificație).

Ce m-a fascinat la Germania cea viticolă a fost dramatica poziționare a viței de vie.
Pentru a maximiza expunerea la soare, vița e poziționată pe suprafețe foarte abrupte, adesea orientată spre sud și de cele mai multe ori pe marginea cursurilor de apă (pentru efectul de oglindire).
Cu cât e poziționată mai sus, cu atât rădăcinile viței merg mai adânc și captează toate caracteristicile plăcilor de ardezie deci vinuri complexe cu prețuri pe măsură .
Dacă relieful o cere – vița e plantată pe verticală și nu pe orizontală, din nou pentru a avea cât mai multă luminozitate și expunere la soare (VSP – Vertical Shoot Positioning).
Ce mi s-a părut foarte interesant e cât de diferit e butașul în sine în Germania față de alte țări unde de regulă temperaturile sunt mai înalte (ex. Spania, Franța) .. tulpina e mai înaltă și vița e cumva direcționată în sus … pentru a capta… știți ce .

Concluzia: toate se învârt în jurul „soarelui” … realizați acum probabil cât e de importantă căldura în Germania cea înnorată, ploioasă și friguroasă, asta pentru că inclusiv sistemul de clasificare al vinurilor în Germania gravitează în jurul nivelului de coacere sau al „dulceții” din vin – adică nivelul de zahar din vin și maturitate, respectiv:

• Kabinett – presupune struguri copți complet și poate fi produs în mai multe stiluri, de la sec la dulce, însă în general, când observați termenul de „kabinett” pe etichetă, de regulă indică un vin dulce.
• Spätlese – în traducere: recoltă culeasă târziu și care presupune un nivel de zahar mai ridicat decât Kabinett. Puteți întâlni și aici vinuri seci cât și demiseci până la dulci, aromele sunt mai concentrate și intense.
• Auslese – struguri recoltați selectiv, foarte copți și deseori afectați de mucegai nobil. De cele mai multe ori vinuri demidulci sau dulci cu arome complexe și extrem de concentrate (botrytis – mai multe detalii aici „They Call It “Noble Rot” )
• Beerenauslese – aici discutăm despre boabe extrem de coapte și cel mai adesea afectate de botrytis, alese atent pentru a produce cele mai premium vinuri de desert (nivel de zahăr foarte ridicat cu potențial de învechire).
• Trockenbeerenauslese – mândria vinurilor germane dulci din punct de vedere al aromelor, zahărului și corpului. Produs exclusiv din boabe selectate și uscate de botrytis direct pe ciorchine/viță și cu un preț pe măsură, având în vedere raritatea. Atenție: veți observa că aici cuvântul „trocken”, care înseamnă sec, nu se referă la tipul vinului, ci la faptul că boabele folosite sunt uscate pe viță.
• Eiswein – Icewine sau, în română, „vin de gheață”, este de fapt un Beerenauslese + gheață. Adică un vin de desert produs din boabe uscate care au înghețat natural pe viță, apoi recoltați și presați fiind încă înghețați.De regulă, aici nu discutăm despre botrytis, însă aromele care vin din apa înghețată din struguri sunt cu adevărat deosebite – notele de fructe sunt de o puritate incredibilă, la care se adaugă o aciditate crocantă.

Pe scurt, de reținut când cumpărați sau beți un Riesling din Germania:

• Trocken = sec.
• Halbtrocken = demisec (nivel de zahăr sub 10 grame/litru), termen legal și precis.
• Feinherb = tot demisec, însă în varianta „elegance”. Este un termen neoficial – nu-i spunem „slang” încă, dar se referă la vinuri mai rafinate, elegante, de o calitate mai înaltă și care se încadrează, în principiu, în același nivel de zahăr; se folosește mai ales în Mosel și Rheingau.
• Liebling = demidulce, în traducere și adaptare. Este una dintre cele 4 categorii oficiale de „dulceață” a vinurilor și se referă la un vin cu o dulceață moderată.
• Süss = dulce. Aici avem clar zahăr cât cuprinde, adică peste 45 grame/litru.

Toate astea, plus un Riesling excepțional încercat la școală (WSET 2), m-au convins să fac o vizită la una dintre cele mai vechi podgorii din Germania, și anume: Maximin Grünhaus.
Localizată în una dintre cele 13 regiuni viticole (Anbaugebiete) ale Germaniei – Mosel – Maximin Grünhaus produce vin de pe vremurile romanilor… din 966 d.Hr. mai exact și este una dintre cele mai vechi podgorii (Weingut sau Weinkeller în limba germană) din LUME (piele de găină, pe cuvânt…).

Since 1882 and up to the present day, the estate has stayed “in the family”, specifically under the continuous ownership of the von Schubert family, who not only preserved the monks’ winemaking traditions but also poured massive investments into technology, turning it into one of the most modern and innovative wineries around. After a nearly 5-hour drive from Hanover and with a tasting reservation made 4 days in advance (a heads-up for fellow enthusiasts 😉), I arrived in one of the most dramatic landscapes I’ve ever seen: as far as the eye can reach, thousands of steep vineyards stretching endlessly across the hills of the Ruwer Valley (a tributary of the Mosel River), and right nearby, a winding road leading up to the abbey. The estate is absolutely stunning, idyllic, picture-perfect views from every possible angle. Check out the flood of photos below😬 .

Dar de departe, rămân impresionată de diferențele de arome ale celor 7 Rieslinguri testate, din ani diferiți și produse în stiluri diferite (baricate și nebaricate), spumante, seci și demiseci, recoltate de pe cele 3 parcele ale domeniului:

• Herrenberg (cea mai mare parcelă, cu 19 ha), care se remarcă prin note minerale intense, arome mai pline și robuste.
• Abtsberg (14 ha), care împrumută vinurilor un caracter suplu și elegant, note delicate de citrice și ierburi (salvie în mod special), dar o zonă care își cere și drepturile, în sensul că e cea mai abruptă pantă, drept urmare munca este extrem de solicitantă la întreținere și recoltare.
• Bruderberg (cel mai mic lot, cu doar 1 ha, localizat la baza pantei într-o zonă umbroasă, de unde reies vinuri cu note mai mult florale și intense).

Alte observații interesante:

• „blestem și binecuvântare” în același timp: am menționat în repetate rânduri „Germania cea friguroasă”, asta pentru că este una dintre țările cele mai nordice producătoare de vin, cumva la limita „centurii de vin” între 49 și 51 grade latitudine Nordică
• aduc din nou în discuție fenomenul de încălzire globală pentru că se simte impactul deja și în Germania, și observăm că multe podgorii deja încep să planteze și mai multe soiuri roșii (ex: Pinot Noir domină)
• mare majoritate a podgoriilor în Germania sunt amplasate pe pante extrem de abrupte (motive detaliate mai sus) cu o înclinație de 60-70%, ceea ce presupune mult efort manual
• întâlnim des zicala potrivit căreia „oricine poate produce vin în zone călduroase” dar nu oricine poate produce vin în zone neprietenoase și răcoroase”…din acest motiv experții oenologi germani își împrumută acum expertiza și altor țări aflate în afara centurii nordice (ex: Polonia, Danemarca)
• în zona Mosel, sunt cazuri în care rândurile de viță de vie aparțin mai multor proprietari, și nu o întreagă parcelă sau lot cum e regula…motivul: războaiele napoleonice au dus la hiper fragmentarea podgoriilor și de aici s-a ajuns la mulți moștenitori care se luptă pt … soare terroir etc
• regula celor mulți merge mai departe cu sistemul de „einzellage” / single vineyard.. adică, putem avea un rând vertical de viță care să aparțină unui proprietar iar rândul vecin să aparțină altuia. Deci o podgorie poate avea practic doar câteva rânduri dintr-un lot.
• ne este familiară apelatia „grand cru” din Franța, mai specific în regiunile Bordeaux și Burgundia, dar aflăm că și în Germania avem un sistem similar bazat pe terroir, și anume:
• Grosse Lage (analog cu o podgorie Grand Cru) – cea mai înaltă clasificare care se referă la loturile premium, amplasate în cele mai bune locuri, expunere sudică, la soare, lângă cursuri de râu, și care produc de regulă vinuri de excepție cu un caracter unic și potential ridicat de învechire
• Grosses Gewächs (GG) – vinuri seci care provin din parcele selecționate care trec printr-un proces riguros de asigurare al calității și necesită multe aprobări